.
.
Fiecare dintre noi se afla in procesul de dezvoltare, in orice moment al vietii. Totul depinde doar de senzitivitatea fecaruia, de abilitatea de autocontrol si de a se deplasa pe calea pe care este directionat sa mearga. Ar trebui sa nu i se para ca totul se intimpla accidental si ca el traieste in modul pe care-l doreste. Totul depinde de modul in care tratam asta, in special in timpul citirii Zoharului. Zoharul actioneaza intr-un mod complet, special. Este necesar pentru o persoana sa asculte putin, sa inteleaga si sa se conecteze cu grupul chiar si mai putin. Daca aceste conditii sint indeplinite la cel mai mic nivel posibil, Zoharul incepe imediat sa dezvolte sentimente spirituale in acea persoana. Bineinteles ca totul depinde de cit de mult investeste persoana in Zohar, dar pina una alta, cititul este suficient. As publica Zoharul intr-un format de buzunar, astfel incit sa poata fi citit oriunde. Deoarece nimic nu este mai bun pentru avansarea cuiva, ca aceasta carte. Baal HaSulam explica faptul ca in introducerea la TAS, el scrie ca cea mai puternica lumina este aici, in cartea Zohar. Si pentru acest motiv carta Zohar ar trebui simtita in orice moment liber pe care-l are persoana, impreuna cu articolele lui Baal HaSulam si cu cartea “Copacul Vietii”.

.

Intrebare: Totul pare foarte clar in timpul lectiei, dar este imposibil sa pricep chiar si un singur lucru dupa lectie. Care este problema?

.

Toata lumea ar trebui sa sa angajeze intr-o clarificare interioara dupa lectie. Nu este nimic altceva de facut aici, si ar trebui doar sa va dati seama ca totul i-a fost explicat in cele mai mici detalii, exact cum o mama ar trebui sa-i explice copilului sau, ca totul ii este dat doar pentru propriul sau bine, si doar cantitatea in care ii este dat este in concordanta cu cit este el in stare sa asimileze.

.

Intrebare: Ar fi corect pentru noi sa concluzionam din cuvintele tale ca daca cineva nu vede clar asta si daca e dificil pentru el sa se intoarca spre aceasta forma, face el ceva gresit?

.

Cind va plingeti ca sinteti nefericiti cu tempo-ul avansarii voastre, intrebati-va de cite ori pe zi reinoiti aceasta conexiune? Ce este kli-ul care ar absorbi ceea ce doriti voi sa obtineti? Inca nu stiti ce vreti, inca aveti nevoie de clarificari. Asta nu este ceva de care sint sigur in mod curent, pe care sa-l vreau cu adevarat ca pe ceva particular sau ca pe un vehicul sau un anumit fel de desert. Nu cunosc asta inca, nu am primit acest hissaron pina acum. Daca deja am hissaron, atunci le revelez. Totul depinde de kelim, deoarece lumina in sine, este in stare de pace completa. Daca nu aspirati sa revelati aceste kelim, ce altceva ar putea fi facut aici? Trebuie sa creati un sistem care sa va faca sa va intoarceti constant catre intentia voastra; acesta este sistemul garantiei mutuale. Este atunci cind toti prietenii au grija de viata spirituala. Daca acest lucru nu se intimpla, atunci nimic nu va avea loc.

.

Toate cele 613 dorinte ale fiecarei persoane, ar trebui directionate pentru binele aproapelui sau. Daca intentiile si dorintele voastre vor fi conectate impreuna, atunci toate se vor transforma intr-o barca prin intermediul carora vom naviga din mica noastra realitate neplacuta, catre lumea stralucitoare, catre frumusete, catre lumina. Cum se intimpla aceasta? Foarte simplu, pe masura ce ne corectam prin intermediul cartii Zohar (este numita lumina ce intoarce catre sursa), pe masura ce citim, este ca si cum ne-am aduna impreuna in aceasta barca, ii dam viata si ea isi incepe miscarea. Incepe sa navigheze prin intermediul luminii pe care o atrage. Si incepem sa simtim ca intram intr-o noua realitate. Ce este scris in legatura cu asta? Este scris: “Si tu ai facut acestea”. Construim lumea spirituala impreuna, o lume ce inca nu exista. Dar pe masura ce ne corectam dorintele, lumea spirituala incepe sa straluceasca in ele, in loc s-o faca in aceasta lume. Este spus: “Si precum e jos, asa este si Sus”. Daca, din contra, distrugem aceste dorinte ale noastre si ele nu sint acompaniate de intentia de a face bine grupului, de dragul prietenilor si a conexiunii dintre noi, daca existenta lor nu se bazeaza pe “iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti”, atunci asta este ceva ce ne va face sa regresam. Si atunci intram iarasi in lumea noastra intunecata. Fiecare este responsabil aici, la fel ca si in barca, ea poate sa se scufunde chiar si dinn cauza unei gauri foarte mici, si acesta este exemplul cel mai bun. Barca este un exemplu al unitatii mutuale a grupului, in care fiecare este de fapt, o lume intreaga, si acesta este modul in care trebuie sa fie. Fiecare dintre noi ar trebui sa fie unit in aceasta masura!

.
.

.
Afla, ca inainte sa fi fost indeplinita Crearea si emanate Creaturile,
Era Lumina Superioara Simpla umpland toata realitatea.
Si nu era nici un loc liber in ce priveste aerul gol si spaţiul,
ci totul era plin de lumina aceea simpla a infinitului.
.
Si nu avea definit nici capul, nici sfarsitul,
ci totul era lumina unica simpla echivalenta intr-o egalitate,
iar ea se numeste Lumina Infinitului-Or Ein sof.
.
Si in momentul in care a decis simplu sa emane lumile si sa creeze creaturile,
sa scoata la lumina perfectiunea infaptuirilor, a denumirilor si a
Numelor Lui,
Care a fost insasi cauza crearii lumilor,
.
Iata, atunci se restranse Infinitul in punctul din mijloc, care se afla chiar
in centrul sau propriu,
Si restranse acea lumina,
Si se indeparta spre imprejurul laturilor punctului mijlociu.
Si atunci a ramas loc liber, aer si spaţiu vid
De la chiar punctul cel din mijloc.
.
Si iata, aceasta restrangere era in echivalenta unica
Imprejurul acelui punct vid din mijloc.
Astfel incat acel spatiu vid
Era rotund in echivalenta absoluta din toate punctele conturului sau.
.
Si iata, dupa restrangere,
Atunci cand a ramas locul spatiului si aerului liber si vid
In centrul luminii a insusi Infinitului,
Iata, deja era loc,
Unde sa poata exista Emanatiile
Si Creaturile si Fiintele si Infaptuirile.
.
Si atunci a tras de la Lumina Infinitului o linie a Sa,
De sus in jos,
Care patrunde si coboara in acel Spatiu,
Si prin acea linie a Emanat, si a Creat, si a dat Viata, si a Facut
Absolut toate Lumile.
.
Inaintea acestor Patru Lumi
Era Infinitul Unic si Numele Lui Unic intr-o unitate minunata si secreta,
Incat nici ingerii cei mai apropiati Lui nu au putere
Si nu au atingere in Infinit,
Caci nu este nici o minte creata ca sa Il poata atinge,
Fiindca nu poseda loc, si nici granita, si nici Nume.
.

.
.

Succesul nostru depinde de punctul pina la care ne intoarcem spre ideea ca solutia este unitatea dintre noi, unitatea noastra interna facind acest lucru de mai multe ori zilnic. Eu nu trebuie sa-ti iubesc fata, ochelarii, calitatile tale externe, modul in care arati, etc. Trebuie sa iubesc unitatea spirituala interioara dintre noi, deoarece il revelez pe Creator, puterea mutuala de daruire, Lumea Superioara, nemurirea noastra in interiorul acesteia. Nici macar nu mai vorbim despre Lo Lishma, ci vorbim doar despre victorii. Asa ca haideti sa ne dorim sa ne unim, deoarece este ceva maret, deoarece asta ne va salva pe toti si ne va aduce mai aproape de ce este bine.

.
Intrebare: Inseamna asta ca munca noastra se afla in spatele acestui gind tot timpul?

.

Da. Fiecare persoana si toti impreuna, ar trebui sa ne obligam intre noi sa facem asta, deoarece este extrem de important, deoarece asta va rezolva toate problemele. Acesta este locul in care ne continuam miscarea inainte prin valorile spirituale, prin pasii superiori ai influentei, pina cind ajungem cu adevarat la nivelul necesar de daruire intre noi. Cind aceasta are loc cu adevarat, vom incepe sa “tipam” intr-adevar. “Tipind” inseamna ca vom atinge un asemenea nivel al dorintei, care este numit tipat, si ca acesta e singurul lucru pe care-l vrem. Ar trebui sa ajungem la acest punct, dar intii trebuie sa incepem prin constanta aducere inapoi a gindului ca legatura interna intre noi ne va aduce la corectie, la locul unde lumea spirituala, Creatorul, lumea noastra perfecta este revelata.

.
.

.
.
O persoana care se afla in stadiul intentiei spirituale, se gindeste constant doar la un singur lucru, si anume, cum ii poate sprijini pe ceilalti sa se afle in acelasi sistem. Aceasta inseamna ca inauntru, obtinem un ecran mai intern, intr-un tablou si mai intern. Oare inseamna acest lucru, ca nu am altceva de facut daca i-am conectat deja la sistem, si acum sint prezent in interiorul acestui sistem invariabil? Nu, nu este asa. Intrind in acest sistem, fiind prezent in interiorul lui, doresc sa-l vad exact in modul in care este acum si trebuie sa il sprijin in asemenea conditie.

.

Pe de o parte ar trebui sa-i vad pe toti, ca pe cei mai mari oameni ai generatiei lor si ar trebui deasemeni sa vad ca fiecare de acolo, are deja intentia potrivita. Cind intru acolo, ar trebui sa fiu sigur ca ma aflu intr-o stare de garantie mutuala comuna. Pentru ca toate sa se aseze si sa functioneze potrivit, ceea ce eu aduc ar trebui sa fie conectat corect, si totul aici depinde de mine.

.

Pe de alta parte, ar trebui sa ma asigur ca fiecare mentine aceasta conexiune si ca se afla in acest stadiu tot timpul, si ar trebui sa-mi pese intr-un asemenea mod, ca si cum ar depinde exclusiv de mine, ca si cum eu as fi singurul care stabileste scala meritelor omenirii. De aceea, activitatile mutuale au loc aici, pe de o parte eu ma conectez la fiecare care se afla in stadiul Corectiei Finale, si, pe de alta parte, trebuie sa am grija de ei ca si cum ei nu au nimic si eu sint responsabil pentru corectia acestora, pentru a fi impreuna cu ei.

.

Pentru ce sint toate astea? Totul este doar despre mine, despre corectia kli-ului meu. Aceasta deoarece kli-ul meu este facut din toti ceilalti, aceasta numindu-se “infiltrare”, si are loc atunci cind includ pe toti in mine. Daca vreau ca eu sa fiu inclus in kli-ul lor, ar trebui sa fac la fel cu ei. Incercati sa simtiti acele definitii. Simpla lor memorare nu o sa ajute; stiu ca se vor evapora in secunda imediat urmatoare.

.

.

.
.

Nu este important cit de mult ar trebui sa va influenteze grupul; important este pina la ce punct va plasati in interiorul acestuia. In realitate vorbim atit de mult despre faptul ca grupul trebuie sa ne influenteze, astfel incit aceasta influenta sa faca astfel incit fiecare persoana sa trezeasca intentia de a influenta grupul in interiorul sau. Nu vorbim despre grup care influenteaza persoana, mai mult sau mai putin ca raspuns la asta. Ne aflam intr-o stare de conectare prin intermediul influentei inspiratiei interne a grupului, si nu a celei externe.
.
Mari schimbari nu vor avea loc deoarece acei trei sute de barbati care sint prezenti aici, incep sa se inspire unul pe celalalt, incepind cu cintatul lor sau cu strigatul acestora, si totul este la fel ca in grupul lui Rabbi Josi Ben Kisma.
.
Totul depinde doar de punctul pina la care persoana se implica in interiorul grupului, si pina la ce punct incearca sa il simta intern. Aceasta conexiune nu depinde de persoana, si deasemeni nu depinde de ei, este ceva ce deja exista, este prezenta, este conexiunea dintre noi, care este la nivelul Infinitului.
.
De aceea, in realitate grupul nu influenteaza o persoana, asa cum obisnuim sa spunem. Grupul influenteaza o persoana in masura in care aceasta se infiltreaza in el si doreste sa fie sub influenta acestuia.
.
.

.
Intrebare: Rabash scrie ca nimic nu depinde de esecurile cuiva. Atunci, de ce depinde abilitatea naostra de a reusi?
.

Atita timp cit nu intelegem cu adevarat acest lucru si faptul ca nimic din ceea ce avem acum, nu va trece in spiritual, va fi o surpriza pentru toata lumea. Intrati in spiritual printr-un filtru care nu permite sa treaca nimic din ceea ce va imaginati in acest oment. Tot ceea ce apartine dorintei voatsre egoiste, mintii voastre, tot ceea ce ati dobindit, este lasat aici; acele lucruri nu exista in spiritual. Totul depinde de eforturile exercitate in ciuda tuturor dificultatilor, problemelor si dezamagirilor.

.
Daca in ciuda tuturor acelor dificultati, persoana nu paraseste calea, ci continua sa avanseze, doar atunci poate atinge scopul si o face multumita persistentei sale. Pina acum eu v-am sfatuit un singur lucru, in ciuda tuturor problemelor, a esecurilor, a slabiciunii, sa continuati sa va straduiti sa avansati si aceasta va functiona, dar doar daca persoana isi foloseste timpul pe cit de mult posibil, adica daca persoana isi pretuieste timpul. Ar trebui sa incercati sa comprimati timpul si sa includeti cit mai mult posibil in fiecare moment. De aceea, este foarte important cum isi imparte timpul pentru a lua notite in timpul lectiei, cit de mult incearca sa disemineze in fiecare zi. Pe scurt, modul in care persoana isi foloseste timpul, este foarte important. Nu este nimic altceva ce puteti schimba acolo.

.

Cuvintul “prieten” este originar in ivrit din cuvintul “unitate” (“haver”-prieten, din “hibur”-unitate). Daca reusiti sa uniti ceva ce va este strain stadiului vostru interior, atunci asta se numeste “prieten”.

.
Stadiile pe care le-ati simtit in exteriorul vostru, sint numite prieteni, stadiile pe care le-ati simtit ca fiind straine, stadiile cu care ati lucrat pentru a le uni cu voi, si bineinteles ca nu ati reusit asta de unii singuri, ci ati cerut luminii sa faca acest lucru pentru voi si ea v-a influentat si i-a unit cu voi. Cu alte cuvinte, lumina a corectat atitudinea voastra fata de prietenii care urmeaza aceeasi cale ca si voi, si astfel modul in care va purtati cu ei, devine similar cu cel pe care il aplicati voua insiva. Atunci ii veti simti, veti simti ca asta este a voastra “Yeshiva” (in ivrit, literal, “unitate, intrunire”). Yeshiva este o dorinta obisnuita a dorintelor ce au fost separate si care acum s-au intors spre unitate. Inainte de asta, ei au fost separati, fiecare exista doar pentru sine; acesta este modul in care egoul meu a perceput totul. M-am minimalizat, am schimbat starea de a “sta in picioare” cu cea de a “sta jos”: si atunci toata lumea se poate uni, “stind jos”. De aceea, asta se numeste Yeshiva, katnut (stadiul umil). Ar trebui sa percepeti totul ca si calitati interioare, deoarece in realitate nu exista nimic altceva inafara de asta.

.
.

.
.
Trebuie sa facem cel mai important lucru, organizindu-ne intentia inainte de lectie. Nimeni nu este mai presus de acest lucru. Este atit de important, incit trebuie sa ne gindim la asta intreaga zi. “Cum intru la lectie?” Cind va aflati in fata sursei originale, va este interzis sa cititi chiar si un singur cuvint fara intentie (nu pierdeti timpul facind asta!). Intentia este precum o injectie administrata unei persoane bolnave, si pentru voi este ca luarea unui medicament.

.
.

.
.

Tot ceea ce trebuie sa fac este sa sustin Lumina in stralucirea ei asupra mea. Aceasta este cu adevarat singura mea actiune si eu voi accelera dezvoltarea procedind astfel. In orice caz, luminile imi afecteaza reshimot si acestea ies din ascundere si realizez asta intr-un anume timp, numit “Beito”.

.
Dar cind fac actiuni in grup, in timpul studiilor, in munca mea interioara, in cautarile mele, in cercetarile mele, etc, trezesc mai multe lumini si acestea lucreaza asupra mea, cu mai multa putere si cu o viteza superioara.
.

Dar in orice caz, totul vine de la lumina si eu doar ii pot accelera efectuul asupra reshimot. Intreaga noastra munca consta in asta. Trebuie sa creem conditiile necesare, altfel lumina imi va aduce suferinta prin influenta ei, deoarece eu nu sint similar cu ea, si atunci voi fi lovit, ma voi afla in faza de ura, foame, boala si alte feluri de suferinte.

.
In acest mod eu invat sa scap de suferinte, dar invat printr-un mod greoi. De fapt, trebuie sa invat sa nu fug de suferinte si ca am nevoie de ele pentru a trezi alte atribute in mine, acelea prin care pot cere sa ma ridic deasupra lor, adica sa ma aflu intr-un stadiu de daruire.

.
Trebuie sa fac astfel incit lumina sa ma afecteze mai mult, in loc sa aleg calea lunga si grea. Daca sint de acord cu tot felul de neplaceri cauzate de lumina, cai grele de a ma influenta, daca sint de acord cu ele si in acelasi timp ma ridic deasupra acestora prin intermediul grupului, eu primesc tarie de la acesta. Si am nevoie de aceasta tarie ca sa ma ridic deasupra suferintei.

.
Daca ma pregatesc in acest mod, Lumina Superioara ma va ajuta in dezvoltarea mea. De aceea, nu avem o alta cale de a grabi dezvoltarea naostra; putem face asta doar prin unitate si cu ajutorul mediului nostru inconjurator. Unitatea si mediul inconjurator si deasemeni ceva cu care nu ma descurc de unul singur, pot vorbi despre asta ore intregi, pot spune lucruri de genul: “haideti sa ne unim, haideti sa ne unim”, dar astea vor fi doar vorbe.
.

Mai mult, sint oprit de zidul din interiorul meu, asemenea unui munte aflat in interiorul meu, si nu sint in stare de altceva decit de vorbit. Dar daca oamenii incearca sa faca asta impreuna, atunci fiecare inspira alta persoana si persoana ajunge la un punct al adevarului si isi da seama ca este incapabila sa faca asta, iar acesta este un punct de rascruce pentru actiunea pe care trebuie s-o desfasoare, si cere de la lumina ce se intoarce la sursa, sa o asiste in indeplinirea scopului.

.

.

Nu avansezi deoarece nu primesti de la ceilalti, dorinta de a face asta. Ei stapinesc Kli-ul tau. Imagineaza-ti un tablou: daca intri in interiorul lui, atunci revelezi spiritualul de acolo, in concordanta cu cit de adinc ai intrat, si daca ti-ai asigurat locul printre ceilalti. Aceasta invazie este necesara pentru tine. Nu am altceva de adaugat la asta.
.
Totul este acolo, in grup, in interiorul dorintei comune, in interiorul lor. Nu ma uit la infatisarea lor aparenta; eu am nevoie de dorinta lor comuna care nu apartine trupurilor lor, si nici altcuiva; eu ma infiltrez in aceasta dorinta comuna, ma dizolv in ea, si ies din mine ca sa intru acolo.
.

Realitatea mea spirituala este acolo, Il simt pe Creator acolo, sint conectat cu El in acel loc, si primesc definitiile spirituale acolo. Daca ma deconectez de la acel loc, ma intorc la realitatea materiala. Cind ma reintorc, iar ma aflu in realitatea spirituala. Acesta este modul in care functioneaza! Ma dizolv in aceasta dorinta si acolo verific pina la ce punct ma aflu in starea de daruire, cit de mult sint conectat cu ceilalti.
.
Pe linga toate astea citesc, sa zicem Zoharul, incercind sa determin ceea ce este descris acolo si cum pot atinge toate stadiile despre care citesc in prezent, si doresc ca toate sa imi fie revelate.

.
Ar trebui sa scrieti acele cuvinte si sa le purtati cu voi, pina cind sufletele voastre ies din voi, la modul literal. Incercati sa urmati acele instructiuni chiar si de o mie de ori pe zi, neincetat, pina cind acest sentiment vine cu adevarat la voi.
.
.

.
.

Acum, putem vedea bazindu-ne pe experienta noastra, ca o persoana este incapabila de a se gindi la Creator tot timpul, pe moment uita de acest gind si chiar daca-si pune alarma la ceas sau isi angajeaza un gardian sa stea linga el si sa-i aminteasca constant sa faca asta, ea tot nu ar fi in stare sa indeplineasca acest lucru.
.

Persoana va incepe sa se gindeasca in primul moment, dar apoi totul e dat uitarii, deoarece ea se afla in opozitie totala, si asta este similar cu aprinderea unui bat de chibrit intr-un hol intunecat cu scopul de a-l ilumina. Ar putea asta sa ajute cu adevarat? Si daca da, atunci pina la ce nivel ar ajuta? Acesta este motivul pentru care se spune ca sistemul in sine, care este compus din indivizi, depinde complet de acestia, si ei ar trebui sa se adune in jurul acestei idei, accea de a darui Creatorului. Si ca avem nevoie sa ne gindim la asta tot timpul. Sentimentul de garantie mutuala ar trebui sa fie deasemeni, prezent acolo. Nu conteaza ca folosim o idee artificiala.
.

Poate ca acolo nu este nimic, nici Creatorul, nici daruirea, nimic, ci doar responsabilitatea mea fata de grup. Asta inseamna ca trebuie sa am grija ca toti sa se gindeasca la aceasta idee abstracta, in loc sa se gindeasca la un “elefant roz”. Va amintiti aceasta gluma: “nu va giditi la un elefant roz” Dar eu vreau ca asta sa se intimple cu ei. Acum, fiecare persoana ar trebui sa lucreze cu mine in aceasta intentie. Cum ne poate asta ajuta? Ne ajuta sa ne unim toti.
.
Pe linga asta, cabalistii spun ca daca lucrati la aceasta intentie de a va uni si de a-i tine pe toti intr-o stare da daruire fata de Creator, asta inseamna ca treziti lumina ce se rreintoarce la sursa. O reactie la un asemenea act, are loc imediat, in clipa in care vreti sa daruiti luminii, lumina va daruieste voua. Totusi, daca nu doriti sa daruiti luminii, ci doar vreti sa va uniti cu ceilalti, actionati exact cum procedau comunistii sovietici si in acest caz lumina nu o sa va daruiasca si voi primiti o lovitura. Dar daca sinteti angajati intr-o munca ce implica lumina inconjuratoare, veti primi doar binecuvintari. Aceste lucruri sint foarte simple si practice, si voi trebuie doar sa va dati seama de ele.

.
.

.

.

Suntem fericiti sa impartasim cu voi noutatile, sau mai bine zis schimbarile de la noi. Timpul trece, crestem, devenim adulti, ne urcam pe treapta urmatoare, toate acestea necesita schimbari. Asa incat coordonatorii au inceput sa schimbe programul. Ei au revizuit tot ce tine de structura, de modul in care decurg lectiile, exercitiile practice cu copiii, disciplina, activitati comune din afara programului si in general tot ce determina viata comunitatii copiilor. Desigur, primele schimbari au de-a face cu noi si prin noi vor fi transmise copiilor. De aceea nu a fost atat de important sa clarificam relatia noastra fata de ceea ce facem, sa ne verificam interior si sa ajungem la o hotarare, pentru a fi pregatiti sa urcam la nivelul urmator.
.
La o saptamana dupa intrunire a fost tinuta prima lectie cu copiii. Am revenit la impartirea copiilor in grupe de varsta, in timpul lectiilor de sambata si am inceput sa ascultam lectiile lui Tony Cosinec “Kabbalah Revelata” cu copiii mai mari, iar pentru cei mai mici am creat un program bazat pe un subiect similar cu cel studiat de cei mai mari. Am fost surprinsi si fericiti sa vedem cu cata atentie asculta lectiile copiii ambelor grupe, modul in care ei se implica in materie, intreaba si raspund! Lectia pentru grupul celor mai mari a fost pregatita de catre Iura Kaplunovichi si Richard Chan, care a intrat de curand in grupul de coordonatori ai programului pentru copii si care il ajuta cu mult succes pe Igal Zahavi, la predarea lectiilor Centrului de Studiu, in limba engleza. Serghei Dondish, Alexei Reznik si Lev Israilov s-au ingrijit de copiii mai mici. Nu a fost deloc usor, intrucat aveam de transmis esenta, in modul cel mai simplu si accesibil pentru aceste grupe de mici studenti. Echipa noastra a fost excelenta in indeplinirea misiunii! Le-au aratat copiilor un clip, au prezentat subiectul lectiei, dupa care au pus intrebari pentru a vedea daca materialul a fost bine inteles.
.
In toate actiunile noastre era ceva care ne unea pe toti intr-unul singur, o senzatie de preocupare comuna, daruire, iubire. Nu ne-am straduit “sa avem draptate” ci sa ne situam pe calea cea dreapta. Si prin aceasta grupul a fost unit.
.
Dupa recreatie ne-am adunat intr-una din salile de clasa, de asta data, cu totii impreuna pentru a continua sa scriem noul nostru cantec pentru copii, o chemare catre toti baietii si fetele de pe planeta noastra, ca sa ne auda si sa se trezeasca din visul, caruia ii spunem ‘realitatea noastra’. Dima Graziani ne-a acompaniat si ne-a ales melodia pentru cantecul care se nastea chiar aici, inaintea ochilor nostri si ale carui cuvinte le scriau copiii insisi, rand pe rand. Stiind ca acest cantec trebuie sa fie al lor, noi nu ne-am amestecat, oricat de mult am fi vrut sa ajutam, sa sugeram vreun cuvant sau rima. I-am lasat pe ei sa hotarasca.
.
Cuvintele nu pot descrie senzatia de fericire, unitate, recunostinta, apartenenta la ceva inalt, resimtita de toti cei prezenti. Ne simteam impreuna, copii si adulti, cu totii eram ca Unul singur!
.
Vrem sa credem ca acesta este abia inceputul si ca totul e inaintea noastra. Pentru moment, copiii din Toronto trimit tuturor un salut mare si inflacarat!
.

.
De Marina Fateeva
.

Traia odata, undeva un baiat pe nume Petrica. El nu a asculta de cei mai mari, nici nu o ajuta pe mama lui. Nu numai atat, dar de fiecare data necajea animalele, rupea florile si hartuia pe ceilalti copii.
.
Petrica era convins ca comportamentul lui era bun, pentru ca toata lumea din jurul lui era la fel de cruda si nu avea nici un motiv sa fie altfel decat ei. Cand pleca de acasa isi lua totdeauna un bat sau un bata pentru a se apara de dusmani. Cu acest bat, tare ii mai placea sa rupa florile si frunzele. Drept raspuns, urzica il pisca, brusturele lipea scaietii de hainele lui si arbustii il zgariau cu spinii lor. Acest lucru l-a facut chiar sa urasca plantele, asa ca, furios, le batea fara mila cu batul sau si isi tot spunea:
.
“Ce plante!”
.
Cand pisicile sareau gardul, Petrica se repezea la ele, ca un caine. Cand trecea cate un caine, el il batjocorea cu un mienuat de pisica. Pisicile se rasteau la el, pe toate drumurile, in spatele lui, iar cainii latrau la el, furiosi. Unii chiar alergau dupa el incercand sa-l muste.
.
“Ce animale!”, gandea Petrica.
.
Mereu ii tachina si ii hartuia pe copiii care se jucau in cartierul lui, poreclindu-i, si arucandu-le vorbe urate. Din acest motiv, copiii nu se jucau cu Petrica.
.
“Ce copii!” isi spunea el.
.
Viata lui Petrica era foarte trista, pentru ca, oamenii care nu erau ca el incercau sa-l evite.
.
Intr-una din zile, plimbandu-se prin imprejurimile orasului sau si avand o senzatie de mare tristete, singuratate, Petrica ajunse la o moara veche. Se aseza pe o piatra si incepu sa gandeasca cu voce tare:
.
“De ce e toata lumea asa? De ce nu e cineva ca mine? De ce este lumea atat de cruda?”
.

.

“Intreaga lume este in tine, Petrica”.
.
Baiatul incepu sa tremure, privi in jur, si vazu un batran, stand in pragul usii de la moara cea veche
.
“Cine esti tu?” intreba Petrica, surprins.
.
“Sunt un Morar. Sunt, de asemenea, un Magician, si demult doresc sa vorbesc cu tine.”
.
“Ce vrei sa spui, cu asta, ca intreaga lume este in mine?” intreba Petrica furios. “Nu este nimic in mine. Lumea este in afara. Uite-o! “, a spus el, aratand totul din jurul lui.
.
“Dar faptul ca lumea poate fi atat de diferita: buna, rea, uimitoare, amuzanta, infricosatoare, asta intr-adevar depinde de tine”.
.
Petrica se intuneca la fata:
.
“Nu inteleg. Cum se poate asa ceva?”
.
“Eu iti voi arata.”
.
Morarul a scos o bagheta magica din buzunar, a fluturat-o si a spus:
.
“Acum, Petrica, vei deveni un baiat fericit.”
.
In ochii lui Petrica, totul a inceput sa se roteasca. A inchis ochii si s-a prins puternic cu mainile de bolovanul pe care sedea.
.
Apoi, el a deschis ochii, cu un fel de simtamant nou. Petrica a vazut o pisica in fata lui, a intins mana la ea. Pisicuta a sarit departe surprinsa, si asta l-a facut pe Petrica sa rada cu bucurie.
.
Dintr-o data el a simtit cum merg lucrurile, si din cativa pasi el a ajuns in varful dealului din fata morii. La vederea florilor, sufletul sau s-a umplut de bucurie. Din cateva sarituri a coborat la moara si a observat ca de pantalonii lui se lipisera frunze de brusture, scaieti si spini. Dar, in loc sa fie furios, ca de obicei, se simtea vesel si radea.
.
“Ce amuzant! Sunt tot acoperit cu scaieti”, a zambit la Morar, chicotind.
.
“Si acum, vei deveni trist”, a spus Vrajitorul, si a fluturat bagheta din nou.
.
Totul s-a intunecat pentru o secunda in ochii lui Petrica. Clatina din cap si se uita in jur. Imaginea din jurul lui arata la fel, dar …

.

.
“Ce pisoi trist, gandi Petrica, privind la ghemul pufos de la picioarele lui. Atat de mic si singur, fara mama lui. Trebuie sa fie tare speriat, acum, pe timp de noapte.
.
Atunci Petrica isi intoarse privirea catre moara.
..
“Este atat de veche”, spuse Vrajitorului. “S-a innegrit de trecerea timpului, vantul a ros zidurile. Este atat de trista.”
.
Apoi se uita la dealul din jur.
.
“Saracele flori! Curand va veni toamna si totul va dispare. Ce trist!”
.
Dar brusc, bagheta Magicianului flutura din nou. Petrica simţi un fior si se uita in jurul lui cu teama, speriat.
.
“Ce ciudat! baigui. Este ca si cum totul ofteaza”, sopti, tremurand de frica. “Si iarba din jur este atat de inalta. Daca sunt serpi si sobolani in ea? Sunt asa de multi la moara veche!”
.
Apoi, privirea lui a cazut pe batran.
.
“In curand, noaptea va veni. Daca acesta nu e un magician bun, ci un vrajitor rau, care m-ar putea transforma cu usurinta intr-o broasca? “, gandi Petrica, continuand sa se agite.

.

.
Dar Morarul flutura bagheta lui din nou, si toate inchipuirile lui Petrica disparura intr-o clipa. Totul arata ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, nici trist, nici vesel, nici infricosator.
.
“Am fost in trei lumi magice!” a exclamat Petrica. “Una a fost fericita, cealalta- trista, iar a treia, infricosatoare.”
.
“Nu,i- a raspuns magicianul, totul a fost aceeasi lume, aceeasi moara, acelasi deal, aceleasi lucruri. Numai tu erai diferit, de fiecare data. Prima data te-ai simtit fericit, apoi trist, si apoi, mai degraba las. Bagheta mea magica te-a schimbat pe tine, nu lumea din jurul tau. Deci, Petrica, totul depinde de tine. Daca esti suparat, atunci lumea iti va parea suparata. Dar daca esti dragut, gentil, lumea iti va raspunde cu amabilitate, de asemenea. Ai inteles? “
.
“Cred ca da”, zise Petrica, pe ganduri.
.
“Ei bine, ma bucur ca intalnirea noastra a fost cu rost. Sa tii minte, Petrica, intreaga lume este in tine” si Morarul disparu in spatele usii.
.
Petrica fugi spre casa. Pe drum, el a vrut sa rupa un baţ, ca sa loveasca florile crescute de-a lungul drumului, dar se opri brusc si se uita in jur.
.
Flori stralucitoare acopereau calea si iarba se legana usor in bataia vantului.
.
“O astfel de frumusete nu ar trebui sa fie rupta sau stricata!” gandi Petrica, mergand inainte. Tulpinile lor ii mangaiau usor picioarele si florile ii ofereau mirosul lor minunat.
.
“Cat de frumos si placut este acest drum! Cum de nu am observat inainte?”, se intreba Petrica
.
In apropiere de casa, isi mangaie pisica dupa urechi. Pisica torcea de fericire, si se freca de picioarele lui. A vazut un caine din vecini, a zambit la el si l-a mangaiat pe cap. Cainele a sarit fericit dand din coada.
.
Ajuns langa copii, Petrica a spus:
.
“As vrea cu adevarat sa fim prieteni si sa ma joc cu voi. Voi sunteti baieti simpatici. Si sper sa nu va suparati pe mine pentru felul in care m-am purtat cu voi in trecut. ”
.
Vocea lui Petrica era foarte sincera si fara umbra de tristete. Copiii se uitara unul la altul, cu o mare surprindere si incepura sa zambeasca.
.
“Vino cu noi”, au spus ei. “Repede, la rau!”
.
Si iata, Petrica a fugit impreuna cu grupul vesel de baieti, spre rau.
.
Noaptea, putin obosit, dar fericit, Petrica, s-a intors acasa.
.
“Pot sa te ajut cu ceva?” a intrebat-o pe mama lui, in bucatarie. Ea a ramas tare nedumerita si pur si simplu a spus:
.
“Nu, dragule. Mananca cina si du-te sa te odihnesti.“
.
In pat, la culcare, Petrica gandea:
.
Pentru ca toti sa fie binevoitori, darnici si pentru ca lumea sa fie frumoasa si buna, eu insumi trebuie sa fiu darnic si bun.
.
Intr-adevar, daca sunteti darnici, atunci totul se schimba in jurul vostru, fara nici o magie. Noi chiar nu avem nevoie de niciun magician, pentru ca bunatatea, dragostea, prietenia fac minuni.
.

Desene de: Elena Nemichenitser

.

De Maya Greenberg
.

Cu multi, multi ani in urma, de fapt, inainte de a exista lumea si inainte de a fi oamenii, exista o poveste despre lumea pe care o stim, lume care avea o mare, un cer, copaci, animale si chiar masini, ceasuri si indicatoare. Si,de asemenea, existau oameni si copiii lor. Acum, cine o fi spus aceasta poveste, cand inca nu erau oameni si copii?
.
Cineva, numit “Unicul”, a spus povestea. El era, El este si El va fi mereu un secret maret. Un secret care este la fel cu toate gandurile si sentimentele noastre si ca toate lucrurile pe care le vedem, auzim si mirosim;un secret enorm, unul gigantic care este imposibil sa ni-l imaginam macar. Oricum, cand “Unicul” a spus povestea, cine sau ce era acolo ca s-o asculte? Aceasta este povestea pe care El a spus-o:
.
“Era odata o casa frumoasa, plina de lumina. Oricine se uita la ea de aproape, putea vedea ca lumina era, de fapt, o multime de scantei care erau conectate unele de altele intr-un loc simplu si frumos. Locul era frumos ca si veselia si fiecare scanteie era asemeni celei mai depline bucurii pe care o simti in inima; exact asa cum simtiti atunci cand va doriti ceva foarte mult, cum ar fi o imbratisare placuta, ciocolata dulce, sau sa va aflati pe un nor pufos. Era imposibil de descris bucuria si fericirea care exista in acel loc. Totul se afla acolo; un loc incredibil, cu nesfarsita bucurie in el.
.
“Fiecare scanteie era diferita de celelalte si fiecare dorea doar sa-si ofere unicitatea tuturor celorlalte scantei. Fiecare daruia si primea in aceeasi masura. Astfel, toata lumea era foarte, foarte fericita in “Casa Unicului”.
.

“Dar, intr-o zi, ceva s-a intamplat printre scantei. Au simtit ca nu sunt singure; au simtit ca sunt in Casa Unicului, care era imens, maret si special. Dintr-o data, toate au simtit ca nu pot suporta sentimentul ca erau asa mici si au dorit sa devina ca si Unicul.
.
S-au intors catre Unicul si i-au cerut sa fie asemeni Lui. Exact in momentul in care Unicul le-a implinit cererea, fericit, casa s-a daramat si toate scanteile de lumina au cazut jos, jos, jos; si din fiecare scanteie, a fost creat un barbat sau o femeie. Ce s-a intamplat, a fost ca toata fericirea care exista acolo, in Casa Unicului, s-a imprastiat, a venit jos si lumea a fost creata imediat, cu oameni in ea.
.
Acum, in fiecare era doar o luminita si un strop de bucurie, pentru ca scanteile nu mai erau conectate unele de altele in Casa Unicului. Lumea in care traiesc acum nu era mereu plina de bucurie si toti, uneori, simteau dor, sau putina tristete, sau furie. Nimeni nu-si amintea ca, odata, demult, ei erau multe, multe scantei in Casa Unicului.
.
Dar acesta nu este sfarsitul povestii!
.
La sfarsitul povestii, toti oamenii din lume isi vor da seama ca locul acela minunat nu a fost distrus cu adevarat; ei au uitat, doar. Si, cand isi vor aminti, vor incepe sa-l caute. Oricum, aceasta cautare nu a pornit dintr-un loc dinafara, sau de la vecini; nu a inceput nici din camp sau din alte tari. Ei au pornit sa caute scanteia in inimile lor, pentru ca doar inima i-ar putea conduce inapoi ,unii la altii, ca sa fie impreuna, cu lumina si bucuria si ,astfel, sa se intoarca la Casa Unicului, care se mai numeste si Casa Iubirii. Pentru ca, Unicul, isi asteapta scanteile si le trimite semnale ca sa se intoarca la El.
.
Si, daca sunteti atenti si va concentrati cu adevarat, este posibil sa-I simtiti chemarea tainica, adanc, adanc in inima. Oricine poate fi ca Unicul, pentru ca fiecare persoana din lumea noastra este unica si speciala si are o scanteie de lumina si o scanteie de bucurie in sine.
.
Daca ti se spune aceasta poveste chiar inainte de a merge la culcare, atunci este momentul cel mai potrivit ca sa te gandesti la Casa Iubirii si la scanteile din toti oamenii pe care-i cunosti si din cei pe care nu-i cunosti. Si, chiar inainte sa adormi, gandeste-te la “Unicul”, care a spus o poveste speciala si ne asteapta ca sa incheiem povestea Lui.

.

.

Inalta rugaciunile noastre-Iyale Tachnuneinu

.

Rugaciunile inseamna ruga celor multi. Multi inseamna starea in care o persoana isi da seama ca inca are in el diferite forte care nu sunt in adeziune cu Creatorul. Cand omul le justifica, le simte si le clarifica una dupa alta, ajunge la starea in care ridica MAN, o cerere, rugaciune, ca Lumea Superioara sa-i vina in ajutor si sa corecteze fortele astea opuse, din interiorul lui, dandu-le o singura Dorinta si Intentie. Se roaga sa simta numai o dorinta in ele, desi aceste forte, asa de diferite si opuse il vor indruma la sursa lui.
.

In starile de zi sau noapte, cand Lumea Superioara straluceste sau nu, asupra lui, cere ca rugaciunea lui sa fie completa, perfecta, pana cand va primi raspuns si toate cerintele si dorintele sunt unite in el si toate vasele devin un Vas mare prin care el poate sa ajunga la Uniunea cu Creatorul. Asta cantam noi de Iom Kipur, cand Vasele vide sunt dezvaluite. De la aceste rugaciuni cu cerinte pentru corectie primim Lumina Superioara, care ne corecteaza. Cand Vasul e corectat, atunci se va umple cu Lumina Iubiriii si Uniunii.
.

Cand cei de jos isi incep viata prin cantare, inaltarea lor spirituala spre izvorul sufletelor, atunci cei (fortele) de Sus le dau putere ca si ei, cei de jos sa primeasca Lumina Intelepciunii, pe care au primit-o si a fost revelata in ZON a lumii Atzilut si in ingerii (fortele) ce o precedau. In acest fel si cei de jos isi maresc puterile si iluminarea Intelepciunii Lumii Superioare.
.
.

.
.

Cu ajutorul grupului, veti realiza, veti simti si revela faptul ca tot ceea ce ati dobindit, este atins de voi prin intermediul starii de rugaciune. Ce inseamna rugaciunea? Este o cerere de a schimba scopul dorintei voastre de la receptie la daruire, de a taia ura si de a va conecta la iubire.
.
Cu mult timp in urma, Rabash si cu mine, obisnuiam sa mergem la padurea Ben Shemesh, si eu am vorbit odata cu el timp de 10 minute, luind raul, ofensele si durerea pe care le aveam in interior si pe care “le-am scos la suprafata”. El m-a ascultat si a spus: “De ce nu ai cerut asta?” Acesta este un lucru foarte special! Aceasta cerere este ceea ce ne lipseste. “De ce nu ai cerut?”
.
Problema este ca noi nu ajungem la o asemenea stare de cerere, din cauza naturii noastre egoiste, a egoului nostru, si nu putem cere, ne lipseste acest lucru si asta este ceva ce sintem incapabili sa “scoatem” din noi, din intelectul nostru, din inima noastra.
.
Totusi, aici trebuie sa formulam cererera noastra de corectare. Oamenii sufera, studiaza luni si chiar ani, si pur si simplu niciodata nu ajung la un asemenea stadiu de cerere, pentru a ridica MAN.

.

Intrebare: Ce pot face daca inima mea nu este suficient de senzitiva? Sa ceri ceva este nenatural, si intotdeauna este ceva in interior care ma impiedica sa fac asta.

.

Asta se intimpla deoarece nu exista suportul grupului. Vei incepe sa plingi chiar si pentru un creion daca asa doreste grupul. De ce? Deoarece toata lumea va plinge. Nu ne dam seama de faptul ca aceasta este dorinta noastra.
.
Nu ai observat cum oamenii cred in anumite desene, in anumite locuri? Atunci toata lumea plinge, se roaga si tipa. De ce se comporta astfel, ce s-a intimplat? Aceasta se intimpla deoarece toata lumea procedeaza astfel.

.

Intrebare: Noi chiar incercam sa ne influentam unii pe altii, dar citeodata nu pare asa usor, nu-i asa? Ce este asta? Se datoreaza cumva faptului ca nu ne pretuim suficient unii pe altii? Ce ne lipseste?

.

Va lipseste profunzimea dorintei voastre; va lipseste dorinta adevarata si descoperirea acesteia. Ar trebui sa va dati seama care este principalul lucru, si care este secundarul si deasemeni ar trebui sa nu amestecati dorintele materiale cu cele spirituale.
.
Ar trebui sa priviti materialul separat de spiritual, astfel incit sa vedeti ca ele nu sint conectate. Una din ele este pentru a primi si eu traiesc de atita timp in asta. Cealalta este pentru a darui si doresc sa o organizez. Ar trebui sa fac cererea bazindu-am pe aceasta.
.
Pina acum o astfel de divizare nu a existat. Dar treptat o abordam si de fapt o facem cu o viteza adecvata. Schimbari imense au avut loc dupa conventie, dar este nevoie de timp pentru ca ele sa fie aduse la viata.

.

.
.

Sfatul meu este simplu. Ne intilnim la ora 3 dimineata, dupa ora din Israel. Toata lumea trebuie sa stea si sa studieze cu intentia corecta si sa scrie sfatul pe care-l dau in acea zi si sa incerce sa se gindeasca la acesta pe tot parcursul zilei si sa le tina cu sine cit de mult este posibil.
.
Acelasi lucru ar trebui facut miine si raspoimiine si mai departe, zilnic. Daca am putea fi satisfacuti cu o singura lectie, chiar si eu as inregistra-o si apoi m-as ocupa cu alte lucruri, iar voi ati asculta aceeasi lectie in fiecare zi. Prin ce difera lectiile, unele fata de celelalte?
.
In fiecare zi sfatul meu este un pic diferit, in concordanta cu timpurile, cu stadiile noastre si cu multe alte motive. In ceea ce priveste individualul, acesta ar trebui sa asculte si sa implineasca acest sfat.
.
In timpul lectiei, in special in timpul celei de simbata, vorbesc despre multe lucruri, despre modul in care ar trebui sa actionam in diferite situatii, dar nu ma adresez unei persoane anume, desi as putea vorbi cu cei responsabili de anumite munci, dar nu fac asta, ci astept ca vreun “rau norocos”, sa ma auda si sa actioneze in consecinta.
.
.