Article of the Day October 25, 2011

We must create such environment, such society, that it would give an individual the fuel for what he gives it. The environment should be able to really give me the desire to be connected with it, to bestow to it. To enjoy bestowing to it. The group should do that! Who is building this environment? We must build it. We are the 1%.

We must create the society here in our group that would belong to the entire world as well. It should have such values that one would want to bestow to this society and doing that would give him pleasure. He would have no difficulty doing it, more than that; he would feel the need to do so along with respect and beauty. This award will be incomparably bigger than receiving money or, say, some sweet things. Such award comes from the spiritual system, from the values of the society, from respect, friends, from everything, and then one has the fuel, one enjoys every moment much more than he does here and now, and this stimulates him to invest more and more. He understands that this is beneficial for him and he feels immediately how good it is for him. The spiritual light is the light of pleasure that transfuses the one who bestows while this person does that. The Wisdom of Kabbalah does not talk about some work you receive nothing for. The pleasure fills you up while you act! It is the action itself that you enjoy.

.

25 октября 2011 г. Статья дня.

Мы должны создать такое окружение, такое общество, которое будет поставлять человеку горючее за то, что он отдает этому окружению. Окружение должно быть таким, которое на самом деле дает мне желание быть соединенным с ним, желание отдавать ему, наслаждаться тем, что я ему отдаю. Группа должна это сделать! Кто построит это окружение? Мы обязаны его выстроить. Мы – это 1%.
Мы должны из нас создать общество, относящееся также и ко всему миру. Ценности должны быть такими, что человек захочет отдавать обществу, и будет получать от этого удовлетворение. Ему не будет трудно это делать, более того, он будет ощущать в этом потребность, уважение, красоту. Это будет несравнимо большим вознаграждением, чем получение денег или каких либо там сладостей. Такое вознаграждение приходит из духовной системы, из ценностей общества, из уважения, дружбы, из всего, и тогда у человека есть горючее, он наслаждается каждым мгновением намного больше, чем здесь и сейчас, и это стимулирует его вкладывать еще и еще. Он понимает, что это выгодно ему и сразу чувствует насколько это хорошо для него. Духовный свет – это свет наслаждения, пронизывающий отдающего во время действия отдачи. Наука каббала не говорит о какой–то работе, за которую ты ничего не получаешь. Наслаждение наполняет тебя во время действия! Ты наслаждаешься от самого действия.

Article of the Day October 24, 2011

Question: What preparation should we perform, so that we acquire the state of “kritat brit” (“formation of an alliance”)?

We can only talk with the Creator, meaning with the power of bestowal, through the kli He is hidden in. The group is this very kli. You cannot appeal to Him directly. Who will you appeal to? Thus, “brit” (“the union”) is when we decide among ourselves that we sign the mutual union, meaning we agree that all of us together concentrate our hearts and our thoughts solely on the connection among us in order to reveal the mutual power of bestowal that is called the Creator. This is the way the kabbalists revealed Him.
Thus, the ruined universal connection that is now being revealed in the world, the one that stands on our way in everything we do, the one that prevents us from organizing our material life, this breaking among us is already revelation of the broken kli, and the humanity will finally be ready to correct it out of desperation. It will not know how to accomplish that if we do not suggest it to them, if we do not pour the power of bestowal into them, so that it would correct them. But there should be an agreement to all this on their part. And if we do not give them this explanation, this feeling, on time, the demand will come from their side in a very undesirable way, God forbid. Thus, we must correct ourselves as soon as possible and be ready internally, as well as externally to fill them.

.

24 октября 2011 г. Статья дня.

Вопрос: Какую подготовку следует совершить, чтобы прийти к состоянию «критат брит» («заключение союза»)?

Мы можем говорить с Творцом, с силой отдачи только через кли, в котором Он скрыт. Группа – это то самое кли, а напрямую ты не можешь к Нему обратиться. К кому ты обращаешься? Поэтому «брит» («союз») – это когда мы между собой решаем, что подписываем союз между собой, то есть мы договариваемся, что все вместе концентрируем наши сердца и мысли только на связи между нами для того, чтобы там раскрыть общую силу отдачи, называющуюся Творцом. Так каббалисты Его и раскрыли.
Таким образом, раскрывающаяся сейчас в мире разрушенная связь между всеми, мешающая нам во всем, не дающая организовать материальную жизнь, разбиение между нами – это уже раскрытие разбитого кли, которое от безвыходности человечество наконец-то будет готово само исправить. Оно не будет знать, как это сделать, если им мы не подскажем, если мы не вольем в них силу отдачи, которая их исправит. Но с их стороны должно быть согласие. И если мы вовремя не дадим им объяснение, наполнение, то с их стороны это требование придет, не дай Бог, в очень нежелательном виде. Поэтому мы должны как можно быстрее исправить себя и быть готовыми внутренне и внешне их наполнить.

Article of the Day October 23, 2011

Question: I think we are faced with the following contradiction: the world needs someone to help it grow up, but there is a contradiction. The world needs someone who will grow it up, but Galgalta ve Eynaim are only being born now. So how can a newborn teach anybody?

We need to hurry. You have nothing else to wait for. It is true that we are really falling behind. We have a certain feeling that we can wait until they grow up. Now! We must be ready way before them.

Question: In this case are we late a lot?

Correct. This is true on the one hand. But on the other hand it should push us forward. Thus, I really hope that we will reach a lot at the upcoming congress and during preparation for it.

.

23 октября 2011 г. Статья дня.

Вопрос: Получается, что существует противоречие: мир нуждается в ком-то, кто будет его растить, а Гальгальта ВэЭйнаим только сейчас рождаются. Как новорожденный может учить?

Надо поторопиться. Больше мне нечего тебе сказать. Это правда – мы действительно отстаем. У нас есть какое-то чувство, что можно, якобы, подождать пока они подрастут. Нет! Мы должны быть готовы задолго до них.

Вопрос: В таком случае – это очень большое запаздывание?

Правильно. Это с одной стороны. А с другой стороны – это должно толкать нас вперед. Поэтому я очень надеюсь, что мы добьемся многого на предстоящем съезде и при подготовке к нему.

Reply to:

Article of the Day October 18, 2011

You are facing the entire world; it is you and the world. Now everything depends on your attitude to the world, you either pull everything to your side or you wish to bestow to the world, to unite it, to do things that will make the world feel good. You are the one who determines that, all the abundance can pass through you, meaning the power of unity, that of gluing together, that of determination, meaning all the powers. It is like with medicine, when first you need to find out what the disease it, and then how to treat it, which medicine to use, then the actual medicine emerges, and, finally, you check whether everything is accomplished completely from the whole body’s point of view. This means that you decide whether you are using them and this is called lies (and we are in the state of those lies), or every time you try to put yourself in the position when you bestow to them no matter what happens. If you bestow to them, you are called Israel, “LiRosh”, meaning you determine that and you care about them.
And this is all; there is nothing else beside intention. What is there besides that? You remain the same along with all your desires, everything remains the same but your intention toward the world and then by getting it closer to you by means of love you become one whole with it, the merge, the unity occurs. And you can really see that. You can see that the still, the vegetative, the animate and the speaking levels are all one complete perfect system. Even being on our current level you can see that the still, the vegetative, and the animate are angels, whereas people are the souls. The difference is in the desires that exist this way.

Question: My friends are actually my internal desires, is that the result or the work?

This is what is revealed as the result of the upper light’s influence. You do not decide anything, you ask, you demand, you determine, you try your best and then the light comes and puts everything in order.

.

18 октября 2011 г. Статья дня.

Ты стоишь перед всем миром, ты и мир. Теперь все зависит от того, как ты к нему относишься – или же ты все тянешь на себя, или хочешь ему отдавать, присоединять его, делать так, чтобы ему было хорошо. Ты все это определяешь: через тебя может пройти все изобилие, сила объединения, сила склеивания, сила выяснения, то есть все силы. Это как в медицине, когда вначале нужно выяснить какова болезнь, а затем – каким образом ее вылечить, какое лекарство использовать, потом появляется само лекарство, и в конечном итоге ты проверяешь, все ли вылечено до конца с точки зрения единого организма. То есть ты решаешь – либо ты используешь их, и это называется ложью, (и в ней мы находимся), либо же ты пытаешься всякий раз, что бы не произошло, поставить себя в такое положение, когда ты им отдаешь. Если ты им отдаешь, то ты называешься Исраэль – «Ли Рош», то есть ты все определяешь и заботишься о них.
И это все – нет ничего, кроме намерения. А что есть кроме этого? Ты и все твои желания остаются, мир остается, остается все, кроме твоего намерения относительно мира, и тогда ты, приближая его с помощью любви, становишься с ним единым – происходит слияние, объединение. И ты действительно это видишь. Ты видишь, что неживой, растительный, животный и человеческий уровни – все это одна законченная, совершенная система. Даже на нашем уровне ты видишь, что неживой, растительный и животный это ангелы, а люди – души. Разница в желаниях, которые так существуют.

Вопрос: Мои товарищи – это по-существу мои внутренние желания, это результат, или же это работа?

Это то, что раскрывается в результате воздействия высшего света. Это не ты решаешь: ты просишь, ты требуешь, выясняешь, стараешься, и тогда приходит свет и все приводит в порядок.

Economia umana

De-a lungul întregii istorii, omenirea nu a locuit niciodată într-o eră a unei globalizări asa de intime, cum facem astăzi … Niciodată economia niciunei tari nu a fost atât de dependentă de economia altor ţări şi niciodată soarta oamenilor unei ţari nu a fost atat de dependenta de soarta oamenilor din alte ţări. Într-adevăr, criza actuală afectează toată lumea, peste tot.

Acesta este cu un motiv bun pentru care jurnalistul Thomas Friedman a susţinut în mijlocul crizei, ca a fost “Timpul pentru repornirea Americii.” Legile care definesc relaţiile dintre indivizi în societate s-au schimbat dramatic, prin urmare, economia- care reflectă aceste interconexiuni- trebuie să-i urmeze exemplul.

Cu toate acestea, acest lucru nu se poate întâmpla prin mijloacele restricţiilor şi reglementărilor, din moment ce este evident că dorinţa noastră este de a ne bucura doar a crescut de-a lungul anilor. Prin urmare, chiar dacă o vrem cu adevarat, nu vom fi niciodata capabili sa intoarcem timpul. Pe masura ce ne dezvoltam, concepem in mod constant noi moduri de a “invinge sistemul”. În loc să irosim banii contribuabililor, încercând să inversam o situaţie ireversibilă, trebuie să schimbăm abordarea noastră faţă de economie şi de afaceri de la nivelul rădăcinii.

Soluţia este de a porni de la locul de unde a început criza- pierderea încrederii în relaţiile umane. Ceea ce a devenit clar este că noi nu mai avem încredere unul in altul: oamenii nu au încredere în bănci, băncile nu au încredere în firmele de rating, care nu au încredere in deţinătorii societatilor pe acţiuni, care nu au incredere in consilierii financiari, care nu au încredere în comercianţi, care au încredere zero în guverne, care pur şi simplu nu au încredere în nimeni. Punct.

Dar, in ciuda neîncrederii, constatăm că suntem încă dependenti unul de altul. Şi cu cat mai conştienti de asta devenim, cu atât mai puţin vom dori să ne facem rău unul altuia. Mulţi oameni deja isi dau seama de acest lucru; acum trebuie să transformam această constientizare în acţiune.

Pasul unu: restabilirea încrederii

Pe lângă oferirea de ajutor economiilor aflate în dificultate, ţările trebuie să explice cetăţenilor lor că acum trăim într-o lume nouă. Prin urmare, primul pas în planul de salvare este de a face oamenii să înţeleagă şi să simtă cât de interdependenti suntem. Când oamenii isi dau seama că bunăstarea lor personală depinde de relaţia lor cu alţii, ei vor deveni autoritatile de reglementare naturale pe care factorii de decizie politică ii cauta.

De fapt, atunci când o opinie publica destul de puternică promovează valorile de colaborare, aceasta ii va afecta chiar şi cei care iniţial doresc să continue să trăiasca dupa vechile norme egocentrice. O ilustrare a acestui principiu este că la o săptămână după ce a devenit cunoscut faptul că AIG, care a primit sute de miliarde în bani pentru salvare, a dat bonusuri mari directorilor sai, majoritatea dintre ei i-au dat înapoi. Ei nu s-ar putea confrunta cu starnirea criticii publice. Prin urmare, conştientizarea naturii daunatoare a abordării noastre egoiste, ne va face in mod natural sa ne dorim să restricţionam atitudinea noastra egoista, iar acest lucru va facilita începutul unei epoci fara crize.

Pasul doi: Regândirea Consumului

Consumatorismul ne face să dorim produse pentru care nu avem nicio nevoie reală, pur şi simplu pentru a ne îmbunătăţi statutul social. Transmiterea de informaţii cu privire la normele noii lumi, ne va ajuta să înţelegem ce valori ar trebui să prevaleze în societatea noastră, astfel încât să putem crea un mod mai echilibrat de viata. Ca urmare, produsele care vor rămâne pe rafturi vor fi cele care sunt cu adevărat necesare, iar publicitatea produselor, doar pentru a provoca să facem încă o altă achiziţie excesiva, va fi condamnata. Aplicând această schimbare necesară a priorităţilor, va elibera foarte mult resursele si timpul şi ne va permite să investim în taramurile prezent neglijate din viata noastra, cum ar fi prietenii şi familia, mărind astfel în mod semnificativ calitatea generală a vieţii noastre.

Pasul trei: Social-capitalismul

În editia din ianuarie-februarie 2011 a Harvard Business Review, Profs. Michael Porter şi Mark Kramer au publicat un concept revolutionar. Capitalismul tradiţional aparţine istoriei, au scris ei. Acum este momentul pentru “o nouă concepţie a capitalismului”, cum ar fi aceea care va muta “responsabilitatea socială de la periferie spre miezul conceptului societăţilor”.

Companiile trebuie să depună eforturi în continuare pentru a produce profit şi a crea valoare economică, insa nu pentru acţionari şi proprietarii lor, ci mai degrabă pentru binele societăţii, “prin abordarea nevoilor şi provocărilor sale. Afacerile trebuie să reconecteze succesul companiei cu progresul social,” în caz contrar, concluzioneaza Porter şi Kramer, întreprinderile nu vor scăpa de cercul vicios în care sunt prinse astăzi şi situaţia lor doar se va agrava în timp.

Într-adevăr, există mult adevăr in cuvintele lui Porter şi Kramer. Astazi, cand o companie lanseaza un nou produs pe piaţă, aceasta doreşte să-si “extindă cota de piaţă”, sau, în cuvinte simple, “să fure” clienti de la alte companii de pe piata. Dar aceasta este exact abordarea care a condus la criza financiară, pentru inceput! Mai degrabă decât sa încerce sa obţina profit în detrimentul altora, companiile ar trebui să concureze pentru a crea cel mai mare beneficiu pentru întreaga societate.

La semnarea unui contract, proprietarul companiei ar trebui să reflecteze: “Oare toată lumea câştiga din afacerea pe care o închei acum?” În cazul în care contractul într-adevăr beneficiaza pe toată lumea, atunci toată lumea, inclusiv proprietarul companiei, va câştiga din el. La urma urmei, în lumea de astăzi, toţi suntem interconectati şi fiecare acţiune individuală are un impact asupra noastră, a tuturor.

Pasul Patru: Noul tip de companii si afaceri

Este timpul să se redefinească afacerile şi succesul financiar. O firmă de succes ar trebui să fie una care vinde produse catre clienti, plăteşte salarii decente pentru angajaţii săi (inclusiv pensii, asigurări şi vacante), şi se bazează pe o operaţiune echilibrată. O operaţiune echilibrată înseamnă că profiturile unei întreprinderi acoperă toate investiţiile sale şi cheltuielile, dar nu profita dincolo de asta.

În acest fel, proprietarii de companii si-ar putea permite să reducă preţurile produselor pentru a face produsul accesibil pentru mult mai mulţi oameni. Dacă un profit rămâne în continuare, ar putea fi donat unui fond care va ajuta garantia că toţi oamenii din lume au un bun standard bazic de viata.

Sa fie clar, nu vorbim despre abţinere sau despre austeritate. Dimpotrivă, dacă toţi jucătorii isi schimba mentalitatea financiara de la profitul maxim pentru ei, indiferent de consecinţe, in a câştiga atat cât este necesar pentru a trăi onorabil, vom descoperi că planeta are resurse mult mai multe de oferit decât putem folosi de fapt, împreună şi cu toţii vom prospera.

Mult mai multa motivatie şi satisfacţie

Cum isi vor atrage motivaţia proprietarii de companii şi angajaţii acestora, să se trezeasca dimineaţa şi sa exceleze, atunci când nu este implicat niciun stimul financiar?
Răspunsul este simplu: Stimulul va rezulta din noile standarde sociale – oamenii şi companiile sunt apreciati în funcţie de contribuţia acestora la societate. În acest caz, îndemnurile noastre naturale pentru a concura- cu beneficiul societăţii noastre ca obiectiv- ne va provoca sa cream o societate mai justă şi mai egală.

Să ne clarificam. Încercaţi să răspundeti la următoarele întrebări: Ce castiga proprietarii companiilor, având zerouri suplimentare în conturile lor bancare? Utilizează ei efectiv toate milioanele pe care le au? Se bucură ei cu adevărat de aceste “zerouri” adaugate? Satisfacţia pe care ei o primesc de la zerouri este pur condiţionată, depinde de sentimentul de putere şi, mai ales de respectul care vine o data cu averea.

Dar ce ar fi dacă proprietarii companiilor ar simti din acţiuni care beneficiaza societatea, aceeasi satisfactie care provine din bogăţie excesivă? Dacă societatea respecta oamenii care contribuie la societate şi condamna oamenii care o exploateaza, oamenii puternici si-ar folosi in mod natural puterea pentru a contribui la societate, pentru că suntem cu toţii fiinţe sociale şi noi toţi, inclusiv proprietarii companiilor, suntem influentati de societate. În timp ce această propunere poate părea utopica, se poate materializa daca mediul nostru incepe sa aprecieze valorile prosociale.

Linia de baza este faptul că capitalismul ar trebui să rămână capitalism, dar în loc sa ne călcam în picioare unii pe alţii, ar trebui să concuram în a contribui cel mai mult in societate şi in a crea produsele cele mai bune calitativ, pentru cel mai bun pret, astfel încât, cât mai mulţi oameni posibil sa se poata bucura de ele.

Articolul lui Sir Richard Layard, intitulat “Acum este timpul pentru un capitalism mai puţin egoist,” publicat pe 11 martie 2009 în The Financial Times, a rezumat destul de bine noua abordare sugerata aici, unde el scrie: “Avem nevoie de o marca de capitalism mai umană, bazata nu numai pe o mai bună reglementare, dar si pe o valoare mai bună. Nu avem nevoie de o societate bazată pe competiţia darwinistă între indivizi. Dincolo de subzistenţă, cea mai buna experienta pe care orice societate o poate oferi este sentimentul că alte persoane sunt de partea ta. Acesta este tipul de capitalism pe care il vrem. “

Problemele globale: noua mişcare socială în curs de dezvoltare

Legătura dintre protestele din Spania şi Israel
Protestele din Israel (CNN)
Protestele din Spania (BBC)

Macro-economia în epoca globalizării ne devine dezvaluita în mai multe forme similare şi scenarii în întreaga lume, făcând termenul de “sat global” aproape redundant în acest moment. Un exemplu proeminent este starea în care tinerii din Israel şi Spania se găsesc în prezent.

Este interesant de observat protestele similare care au loc în două ţări complet diferite. Ceea ce intampinam aici este aceeaşi tendinţă care se desfasoara în două limbi, culturi şi mentalităţi diferite, care au ajuns la acelasi punct de ruptura. Dintr-o dată, fără nici un avertisment şi nicio coordonare între cele două ţări- o nouă mişcare socială a apărut.

Generaţia de mijloc

Doar uşor trecut de părinţii fondatori şi la câţiva paşi înaintea adolescentilor din timpul nostru, există o clasă de mijloc cu varste cuprinse intre 30 sau 40 si ceva, pe care întreaga dezvoltare economică şi culturală a Spaniei şi a Israelului se bazează. Aceasta este o generaţie de tranziţie care a dezvoltat tehnologia şi a oferit baza pentru ridicarea standardelor naţionale morale şi economice de viaţă şi cu o aspiraţie clară de a face viaţa mai bună. Această aceeaşi generaţie nu a cerut medalii sau statui în pieţele oraşelor. Ei pur şi simplu au făcut ceea ce părea firesc pentru dezvoltarea societăţii şi a indivizilor care compun societatea

Realitatea globala

În timpul nostru, conexiunea globala se descoperă, dar noi încă nu avem capacităţile necesare pentru a o aplica într-un mod pozitiv. La fel ca orice dezvoltare istorică şi schimbare sociala prin care umanitatea a trecut, perioada de tranziţie este plină de munca dureroasa în acceptarea situaţiei noi peste cea veche. Avem în continuare nevoie sa digeram noile fapte împreună, într-un mod care este atât practic, cat şi benefic pentru toată lumea, în cel mai bun mod posibil. Este doar o mică problemă ….

Faza de tranziţie

Din păcate, cele care absorb cel mai mult tranziţia globala sunt clasele de mijloc, care au jucat un rol-cheie în definirea statusului sofisticat din ambele ţări. Dintr-o data, fara niciun fel de avertisment, acea aceeaşi clasă de mijloc se găseşte, fără niciun mijloc de a vietui. Lipsa unui loc de munca conduce spre numeroase scenarii, care sunt toate distinct neplacute: probleme în familie, deconectarea de la societate, să nu mai vorbim de a fi brusc jefuit de respectul dobandit de-a lungul multor ani.

Concluzie

În Israel şi Spania, ca şi în multe alte regiuni din întreaga lume, o mişcare sociala spontană a apărut, în numele întregii societăţi. Aşa cum si-au servit în trecut ţările, astăzi aceşti tineri,de asemenea, isi servesc societatea, dar pe o scară mult mai largă.

Protestele lor conţin seminţele dezvoltării noastre economice şi sociale în următorul deceniu, dar obiectivul justiţiei sociale se va realiza prin identificarea radacinei problemei: egoismul uman. Ea poate fi rezolvată numai prin atingerea unei conexiuni mai profunde între toate elementele din cadrul societăţii, unde totul este interconectat şi dependent de oricare altul.

http://ariresearch.org/crisis-resolution/global-affairs-new-social-movement-emerging

Arhitectura relaţiilor dintre noi

Marea diferenţă între un mod egoist de viaţă şi unul altruist poate fi înţeleasă printr-un exemplu gǎsit în naturǎ. Douǎ minerale care se gasesc în naturǎ, grafitul (“cerneala” din creioane) şi diamantele, sunt în totalitate identice chimic, ceea ce înseamnǎ cǎ sunt formate din aceiaşi atomi. Cu toate acestea, aceste două minerale au calităţi izbitor de diferite ca urmare a legăturilor diverse dintre atomii lor. Legăturile între atomii de grafit sunt slabe, fǎcându-l sfǎrâmicios şi fragil; legǎturile în diamant sunt foarte puternice, fǎcându-l cea mai durabilǎ substanţǎ cunoscutǎ de om.

De asemenea, arhitectura relaţiilor dintre noi creează lumea pe care o vedem şi aceasta este ceea ce trebuie să îi învăţăm pe copiii noştri. Dacă vor înţelege că relaţiile dintre ei determinǎ realitatea în care trăiesc şi dacǎ vor învǎţa cum sǎ creeze legǎturi corecte între ei, atunci vom fi pavat o cale sigurǎ spre o viaţǎ lipsitǎ de crizǎ, pentru ei şi pentru noi.

http://ariresearch.org/education-principles/the-architecture-of-the-relationships-between-us

Explicaţia globalizǎrii / Dezvoltarea naturalǎ

Dupǎ cum afirmǎ mulţi biologi, putem învǎţa multe despre viitorul societăţii umane prin observarea naturii. Când a început viaţa pe pământ, bacteriile, primele organisme vii, s-au luptat între ele pentru resursele naturale: existenţǎ, hranǎ şi teritoriu. Cu toate acestea, în timp, s-a întâmplat ceva minunat – în loc ca bacteriile sǎ se extermine reciproc – cum te-ai aştepta de la creaturi într-o luptă pentru supravieţuire – s-au alăturat pentru a crea o noua formǎ de viaţǎ: colonii de bacterii, care, de fapt, funcţionează ca un singur organism.

De fapt, esenţa evoluţiei este cǎ pǎrţi cu interese personale se alǎturǎ unui singur organism şi lucreazǎ pentru bunǎstarea acestuia.

Examinând evoluţia Naturii, am descoperit că aceasta evoluează în etape de individulizare (dând un caracter distinct fiecǎrui element), conflicte şi competiţii. Dar pentru cea mai mare parte, elementele se unesc şi creeazǎ un sistem unic care acţionează în armonie şi reciprocitate. Într-o manieră similară cu coloniile de bacterii, creaturile unicelulare au evoluat în creaturi multicelulare, creând organisme din ce în ce mai complexe precum plantele, animalele şi în cele din urmă oamenii.

Un studiu de cercetare realizat de MIT, condus de dr. Jeff Gore şi prof. Alexander Van Oudenaarden, publicat în ediţia din aprilie 2009 a revistei Science, arată că reciprocitatea şi colaborarea nu contrazic evoluţia. De fapt, ele sporesc şansele de supravieţuire ale organismelor vii.

Prezenta lege se aplică întregii Naturi: cu cât o formǎ de viaţǎ este alcǎtuitǎ din elemente strǎine şi ostile unul faţǎ de celǎlalt, cu atât mai mult va deveni mai evoluatǎ şi mai conectatǎ.

Aceeaşi regulă se aplică şi în societatea umană. Iniţial, am trăit în triburi deconectate. Pe măsură ce triburile au crescut, au urmat luptele pentru dominaţia poporului şi a teritoriului. În acelaşi timp, am dezvoltat agricultura, care a creat comerţul extins.

Revoluţiile sociale şi culturale ne-au conectat ulterior, iar de la revoluţia industrială, nivelul nostru de interdependenţă a fost rapid accelerat.

Ca şi bacteriile, am început să ne luptǎm şi sǎ ne întrecem, dar Natura ne-a fǎcut să înţelegem că putem avea beneficii mult mai mari pentru toţi prin colaborare. Astfel, am devenit o entitate umanǎ unică ce depinde de cooperarea între toate părţile sale. Legea care este baza oricǎrei evoluţii naturale ne-a silit să interconectǎm. În timp ce cu numai câteva decenii în urmǎ noi puteam exista şi singuri, astǎzi este imposibil.

O familie globalǎ

Globalizarea nu este doar un cuvânt la modă. Este expresia unei dezvoltări naturale neîncetate, promovând o viaţă nouă, un adevăr global, în care fiecare ţară se poate bucura de viaţǎ numai în măsura în care colaborează şi contribuie la bunăstarea mondialǎ. Dacă alegem să ne opunem naturii şi sǎ trăim separaţi de ceilalţi, vom avea aceeaşi soartǎ ca orice organism atunci când o parte din el decide să se detaşeze de restul – cancerul va evolua.

Crizele de astăzi indică faptul că am intrat în etapa următoare a evoluţiei umane, în care noi devenim o singură familie unită, la fel ca şi bacteriile care au început să trăiască în colonii. Biologul Elisabet Sahtouris descrie elocvent acest mesaj într-o prezentare cu titlul “Învǎţând de la Naturǎ pentru a crea o familie globala” la “Crearea unei Noi Civilizaţii”, la conferiţa ce a avut loc la Tokyo în noiembrie 2005: “… Globalizarea este un proces natural biologic spre formarea unei familii umane universale.”. Ea a precizat de asemenea că, “Acesta este mandatul nostru evoluţionist pentru crearea unei economii durabile la nivel global şi sǎ devenim cu adevǎrat o familie universalǎ”. Evoluţia va avea loc indiferent de voinţa noastrǎ. Dacǎ vom refuza sǎ acceptǎm asta, vom descoperi că obstacolele vor fi în creştere.

Monitorizarea externǎ şi autorităţile de reglementare, precum şi diversele restricţii sau sancţiuni nu sunt soluţia pentru a aduce oamenii la această înţelegere vitală a interconectǎrii Naturii şi pentru finalizarea scopului uman comun. Soluţia începe cu o schimbare conştientǎ în sistemul relaţiilor umane.

http://ariresearch.org/education-principles/globalization-explained-natural-development

Principiile fundamentale ale unei educaţii globale conştiente

Educaţia globalǎ conştientǎ nu are loc prin studierea de dragul cunoaşterii, ci prin formarea unui mediu adecvat pentru copiii noştri – un mediu care faciliteazǎ dezvoltarea lor, oferindu-le o înţelegere de sine şi a lumii, precum şi posibilitatea de a-şi realiza potenţialul lor enorm şi nevalorificat.

Cele zece principii fundamentale ale educaţiei globale sunt:

1.Mediul construieşte persoana – Un copil este influenţat, în primul rând, de mediu, de copiii în mijlocul cǎrora se aflǎ. Prin urmare, este important să se creeze un mediu în miniaturǎ format din copii şi asemǎnǎtor unei mici familii în care fiecare are grijǎ de celǎlalt. Un copil care creşte în acest mediu nu va putea doar să-şi exprime întreaga creativitate şi sǎ-şi valorifice potenţialul, dar va dezvolta, de asemenea, un sentiment de grijă pentru ceilalţi şi un simţ al responsabilităţii pentru construirea unei societǎţi similare când va fi adult.

2. Exemplu – Copiii învaţă din exemple, inclusiv exemple apropiate şi personale pe care le primesc de la profesori şi părinţi, precum şi cele provenite din mass-media şi, în general, din toate informaţiile la care sunt expuşi.

3. Egalitatea de şanse – Procesul de studiu nu ar trebui să implice o figurǎ superioară, cum ar fi profesorul. Învǎţarea ar trebui în schimb facilitatǎ de un educator, care se comportă şi este perceput ca “unul dintre ei”, în ciuda vârstei sale. De exemplu, lecţia ar trebui sǎ aibǎ loc cu educatorul şi copiii stând în cerc şi discutând împreunǎ de la acelaşi nivel. Rolul educatorului în dirijarea procesului învǎţǎrii este de a conduce treptat copiii la niveluri din ce în ce mai ridicate în toate aspectele legate de învăţare.

4. Grupuri mici, cu mai mulţi profesori – În scenariul optim, fiecare grup de 10 până la 15 elevi este însoţit de doi profesori şi un expert în psihologie. Acest lucru creează intimitatea necesară pentru un proces educaţional eficient.

5. Pregǎtirea activitǎţilor – activitǎţile sunt pǎstrate în filme aflate în ordine pentru ca elevii sǎ le poatǎ viziona împreunǎ mai târziu. Acest lucru le permite copiilor sǎ se observe din afarǎ, sǎ vadǎ cum s-au comportat şi au reacţionat în diverse situaţii, să analizeze schimbările prin care trec şi sǎ-şi dezvolte capacitatea de auto-reflecţie.

6. O zi de şcoalǎ lungǎ – Ziua de şcoalǎ ar trebui sǎ se extindǎ şi dupǎ-amiaza şi sǎ includǎ studiu, odihna, masa, joaca şi discuţii la care sǎ participe toţi copiii împreunǎ. Programul prelungit petrecut în mediul şcolar va maximiza influenţa mediului asupra copiilor şi va accelera dezvoltarea lor.

7. Călătorii şi excursii sǎptǎmânale – O zi pe sǎptǎmânǎ copiii ies în afara şcolii pentru a învăţa în mod direct despre lumea în care traiesc. Locurile vizitate pot include rezervaţii naturale, grădini zoologice, parcuri, fabrici, comunitǎţi agricole, cinematografe, teatre, spitale, sǎli de operaţie, maternităţi, instituţii guvernamentale, case de îngrijire medicală şi multe altele. Copiii vor învăţa astfel despre diferitele procese care au loc în circuitul vieţii din lumea noastrǎ. Turul ar trebui să fie însoţit de explicaţii şi după aceea copiii ar trebui să discute despre ceea ce au vazut.

8. Copiii mai mari îi învaţǎ pe juniori – grupele de vârstă mai mari ar trebui să “adopte” grupurile de vârstă mai tinere, în timp ce grupurile mai tinere ar trebui să le adopte pe cele mai tinere decât ele şi aşa mai departe. Apoi, toţi vor simţi că sunt parteneri într-un proces vital. În plus, copiii sunt influenţaţi mai mult de cei cu puţin mai în vârstǎ decât ei şi astfel, aceastǎ abordare va face procesul de învǎţare mai eficient.

9. Pregătirea pentru viaţa de familie încǎ din copilǎrie – începând cu vârsta de 11 ani, copiii ar trebui pregǎtiţi pentru viaţa de familie. Aceasta include înţelegerea psihologiei celuilalt gen, ceea ce va permite viitorilor soţi să ajungă la o înţelegere reciprocă.

10. Sprijinul parental – Părinţii trebuie să sprijine procesul de învăţământ prin crearea acasǎ a unui mediu care este în armonie cu ceea ce se întâmplă la şcoală. Pǎrinţii ar trebui sǎ vorbeascǎ cu copiii lor despre valorile pe care le-au învăţat în şcoală şi sǎ exemplifice aceste valori prin comportamentul lor. Desigur, pǎrinţii nu ar trebui să încerce să insufle valori diferite.

Folosind aceste metode de învăţământ, permitem copilului să se familiarizeze cu marea diversitate a vieţii şi să ajungă la înţelegerea că doar cooperarea cu alte persoane la fel ca totul din naturǎ, este cheia pentru o viaţă fericită, de succes. Dacă această înţelegere se instaleazǎ în tânăra generaţie, întreaga societate umană se va ridica la un grad mai mare de conştientizare şi existenţǎ.

http://ariresearch.org/education-principles/the-fundamental-principles-in-a-globally-aware-education

Plăcere şi durere

Plăcerea şi durerea sunt cele două forţe prin care vieţile noastre sunt gestionate. Natura noastrǎ înnǎscutǎ – dorinţa de a fi fericiţi – ne împinge să urmǎm o formulă predeterminată de comportament: dorinţa de a beneficia de plǎcere maximǎ cu efort minim. Prin urmare, suntem obligaţi să aleagem plăcerea şi sǎ fugim de durere. Astfel, nu există nici o diferenţă între noi şi orice alt animal.

Psihologia recunoaşte posibilitatea de a schimba priorităţile fiecărei persoane. Putem fi învǎţaţi sǎ ne calculǎm diferit beneficiile. De asemenea, este posibil să preamărim viitorul în ochii fiecărei persoane, astfel încât va fi de acord să experimenteze chinurile prezentului pentru un câştig viitor.
De exemplu, suntem dispuşi să facem eforturi imense în şcoală pentru a învǎţa o meserie care ne va aduce un salariu mare sau o poziţie respectabilă. Este tot o chestiune de calculare a beneficiilor. Am calcula ce plǎcere ne va aduce efortul depus şi dacǎ plǎcerea este mai mare decât efortul, vom acţiona pentru atingerea ei. Acesta este modul în care suntem noi construiţi.

Singura diferenţǎ dintre om şi animal este că omul poate privi spre un scop în viitor şi acceptǎ experimentarea anumitor situaţii grele şi dureroase pentru o rǎsplatǎ viitoare. Dacǎ vom examina aceastǎ caracteristicǎ, vom vedea cǎ toate acţiunile decurg din acest tip de calcul şi acest lucru are loc involuntar.

Condiţionarea mediului

Deşi dorinţa de a fi fericiţi ne obligă să scǎpǎm de durere şi sǎ alegem plăcerea, suntem incapabili sǎ alegem ce fel de plăcere vom dori. Acest lucru se datorează faptului că decizia cu privire la ceea ce ne face plǎcere nu se aflǎ în mâinile noastre şi este influenţatǎ de dorinţele altora.

Fiecare persoană locuieşte într-un mediu cu o anumitǎ culturǎ şi anumite legi. Asta determinǎ nu doar regulile comportamentului nostru, ci ne afecteazǎ şi atitudinea faţă de fiecare aspect al vieţii.

Într-adevǎr, nu ne alegem modul de viaţă, domeniile de interes, activităţile de petrecere a timpului liber, alimentele pe care le vom mânca, sau moda hainelor pe care le purtǎm. Toate acestea sunt alese în funcţie de capriciile şi fanteziile societăţii în care trǎim.

În plus, nu cea mai bunǎ parte a societǎţii face aceste alegeri, ci mai degrabǎ cea mai numeroasǎ parte. De fapt, suntem încǎtuşaţi de stilul de viaţǎ şi de preferinţele societăţilor noastre, care au devenit normele noastre de comportament.

Câştigarea aprecierii societăţii este motivul pentru tot ceea ce facem. Chiar şi atunci când vrem să fim diferiţi, sǎ facem ceva ce nimeni altcineva nu a mai făcut sau sǎ cumpăram ceva ce nimeni nu a mai luat sau chiar sǎ ne retragem din societate şi sǎ ne izolǎm, o facem să câştigǎm aprecierea societăţii. Gânduri cum ar fi, “Ce vor spune despre mine?” şi “Ce vor crede despre mine?” sunt factorii cei mai importanţi pentru noi, deşi avem tendinţa de a¬-i nega şi suprima. La urma urmei, admiterea lor ar însemna anularea “eului” nostru.

Cu toate astea, unde, dacǎ existǎ, vom putea gǎsi libera alegere? Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să ne înţelegem mai întâi esenţa şi sǎ vedem ce elemente ne compun.

http://ariresearch.org/education-principles/pleasure-and-pain-2

Internetul-motorul schimbarii

De ani de zile, am fost pasivi, uitandu-ne si ascultand tot ceea ce a fost difuzat şi citind tot ceea ce a fost scris în ziare şi reviste. Şi, în general, nu am putut să afectam lumea din jurul nostru. Apoi a aparut World Wide Web şi a schimbat lumea noastră. Internetul a revolutionat toata mass-media atunci când a introdus interactivitatea.

Internetul a creat platforma ideală pentru a conecta întreaga umanitate într-o singură reţea. Numărul de utilizatori de Internet la nivel mondial este deja de miliarde. Este doar o chestiune de timp înainte ca Internetul sa devina omniprezent mai mult decat TV-ul. Asa cum multe evenimente globale au demonstrat-o recent, internetul a devenit un jucător puternic în societate, capabil de instigare, dacă nu de initiere a revoluţiilor.

Astazi, masa de utilizatori Internet poate face aproape orice, de la cauzarea ridicarii şi căderii stelelor pop, la ridicarea şi căderea despoţilor. Datorita Internetului, procesele sociale şi culturale, cum ar fi revoluţia recenta din lumea arabă, sunt accelerate şi larg mediatizate. Internetul ne permite să începem o campanie de imbratisare mondiala, sa ne răzbunam pe companiile frauduloase, sa promovam filme împotriva cercurilor conducătoare, şi sa facilitam alegerea oamenilor pentru noi preşedinţi.

Cu un simplu click al mouse-ului, putem fi oriunde în lume şi să comunicam cu aproape orice persoană de pe glob.

Viitorul este aici

Într-adevăr, World Wide Web a devenit un instrument care permite promovarea de idei, o arenă deschisă pentru discuţii şi un loc care poate motiva oamenii la acţiune. Pentru toate acestea, Internetul poate servi drept o infrastructură comună care facilitează iesirea noastra din criza multidimensională cu care ne confruntăm acum. Spre deosebire de crizele anterioare, această criză vine alături de o reţea de comunicaţii foarte bine dezvoltata, care pătrunde în aproape fiecare casă, care are putere şi în care miliarde de mesaje de comunicare sunt schimbate zilnic.

Astfel, tocmai din cauza crizei şi transformărilor care au loc în epoca de comunicare de astăzi, Internetul a evoluat ca fiind un sistem cheie despre intrarea şi manevrarea prin noua noastră lume. Noi trebuie să utilizam web-ul pentru a hrăni idei care sa conecteze oamenii, sa lucram la consolidarea relaţiilor noastre, sa impartasim informaţii şi sa cream sisteme virtuale de sprijin.

Singurul obstacol in prevenirea omenirii de la realizarea acestei mult necesare consideratii a altora şi a Naturii este separatismul noastru. În prezent,încercam sa rezolvam criza, ocupandu-ne de simptome, mai degrabă decât de cauza. Exercitam cantitati enorme de energie şi resurse, încercând să facem lucruri cum ar fi eliminarea saraciei, promovarea drepturilor omului şi a democraţiei, prevenirea colapsului ecologic al planetei, prevenirea exploatării, şi lupta împotriva corupţiei. În timp ce toate acestea sunt cauze nobile, nu vom rezolva nici una dintre ele înainte de a rezolva problema de radacina a egocentrismului uman care le provoacă.

Am putea induce o schimbare globala în toate domeniile vieţii, dar pentru aceasta avem nevoie de un loc, o arenă unde discursul este gratuit, global şi accesibil tuturor; iar Internetul este tocmai acea arena. Aici, putem şi ar trebui să stabilim discuţii creative şi pluraliste cu privire la modurile de a crea o nouă ordine financiară şi ecologica care este atât corecta, cat şi atenta la toate, dar care, de asemenea, permite să se dezvolte iniţiative personale în beneficiul tuturor.

Tehnologia pentru a aduce pe toţi împreună există astăzi. De îndată ce ne vom uni cu toţii în jurul acestei idei, vom fi în măsură să promovam idei de cooperare şi reciprocitate comuna şi vom genera schimbarea necesară pozitivă globala foarte repede.

Spre o conexiune mai profundă

Într-o prelegere cu titlul, “Antropologia de pe YouTube”, la Biblioteca Congresului din 23 iunie 2008, Prof. Michael Wesch, un antropolog senior de la Universitatea din Kansas, a demonstrat noua nevoie, care a fost detectata pe web: “Suntem din ce în ce mai individualisti,” a spus el, “Dar multi dintre noi au o valoare foarte puternică şi dorinţa pentru comunitate. Deci, cu cat mai individualisti am devenit, cu atat mai mult tanjim dupa aceasta comunitate. “Barry Wellman, director al NetLabs si profesor de sociologie la Universitatea din Toronto, a explicat că ne confruntăm cu “individualismul de reţea.” Wesch consideră că această nevoie reflectă dorul pentru o valoare culturală, care fundamental lipseşte din vieţile noastre- unirea.

Conflictul dintre ego-urile noastre în creştere, care se străduiesc să ne detaseze unul de altul, şi direcţia de dezvoltare a noastra spre a deveni o familie globala, pot genera o conexiune mai bună şi mai durabila între noi. Ne putem ridica deasupra barierelor care ne separă -rasă, cultură, sex, limbă şi religie –şi, fără a nega unicitatea noastră indigena, sa găsim un punct de conexiune mai profundă, care exista de fapt sub diferenţele noastre superficiale.

http://ariresearch.org/crisis-resolution/internet%e2%80%94the-engine-of-change

Comunicarea ce ne conectează cu adevărat

Consolidarea mass-mediei în epoca actuală demonstrează legăturile tot mai evidente dintre noi. Dar cu toate acestea, grija noastrǎ pentru nevoile celorlalţi se diminueazǎ rapid. În timp ce mass-media ne leagă strâns împreună, conţinutul şi mesajele pe care le transmite continuǎ sǎ încurajeze separarea dintre noi.

În acest timp al conectǎrii în creştere, relaţiile noastre trebuie să se supună, de asemenea, schimbărilor pentru a sprijini ceea ce este acum inerent în lumea noastră globalizată. În acest scop, imaginaţi-vă un suport media care produce în mod regulat un conţinut care ne arată cât de importanţi suntem unul pentru celǎlalt şi cât de bunǎ poate fi viaţa dacă ne vom schimba atitudinea personală faţă de ceilalţi. Imaginaţi-vă o mass-media care glorificǎ reciprocitatea, unitatea şi consideraţia, peste lăcomie, egoism şi exploatare. Cum se va schimba societatea şi cum va fi dacă în loc de violenţă şi slǎvirea “mea”, “mea”, “mea,” vom fi expuşi la o mentalitate de iubire şi de sprijin reciproc? Ce se va întâmpla dacă jurnalismul de investigaţie transformă în mod pozitiv metodele sale pentru a prezenta oamenii de care beneficiază societatea şi care contribuie la aceasta şi va condamna oamenii care se ridicǎ prin ruinarea altora?

Mass-media se poate extinde, de asemenea, asupra altor aspecte, cum ar fi sǎ ne arate modul în care în Natură, viaţa este durabilă numai atunci când există reciprocitate, armonie şi consideraţie faţă de alte animale şi sisteme naturale. Acum este timpul pentru copiii noştri să nu se mai uite la lucruri de genul roboţi – rǎzboaie. Copiii de astăzi au nevoie sǎ înceapǎ sǎ vizioneze exemple naturale pozitive, care îmbrăţişează conectivitatea, cum ar fi modul în care berzele colaboreazǎ în timpul migraţiei, felul în care acestea creeazǎ o formă de V în zborul lor pentru a diminua împreunǎ rezistenţa aerului şi cum la vederea unei berze slǎbite, alte berze părăseasc imediat stolul pentru a o ajuta. Într-adevăr, exemplele care ilustrează şi educǎ copiii pentru durabilitate prin cooperare şi consideraţie, abundǎ în Naturǎ.
Unii ar putea argumenta că natura este, de asemenea, plinǎ de exemple vicioase. Cu toate acestea, atunci când leul atacǎ o zebră, nu face acest lucru cu intenţia de a o rǎni. Leii şi zebrele coexistǎ armonios în naturǎ. Leul atacǎ zebra dintr-un motiv simplu şi natural: pentru cǎ îi este foame. De îndată ce leul este sǎtul, lasă prada şi îşi continuǎ drumul, permiţând altor animale sǎ se hrǎneascǎ din victima sa. Cu cât privim mai profund în orice parte a Naturii, cu atât mai mult suntem capabili să înţeleagem faptul că legea fundamentală care o guverneazǎ este armonia paşnică şi coexistenţa prin cooperare. De la sistemele observate în natură, toţi putem învăţa modul în care sistemele sociale ale întregii umanitǎţi pot şi ar trebui să funcţioneze.
Această schimbare fundamentală atent studiatǎ este imperativǎ, dacă nu pentru noi, atunci cu siguranţă pentru copiii noştri. La urma urmei, sunt copii care petrec cea mai mare parte din timpul lor în faţa calculatorului sau televizorului şi de aici îşi deprind valorile şi conduitele viitoare. Psihologii avertizează că în orice situaţie dată, copiii nu se comportă raţional. De fapt, ei cautǎ inconştient prin amintiri, scot un mod de comportament pe care l-au văzut pe ecran şi acţioneazǎ în consecinţă. Prin urmare, noi, ca pǎrinţi, suntem responsabili pentru acţiunile în folosul copiilor noştri şi astfel se impune o schimbare fundamentalǎ a conţinuturilor transmise copiilor noştri prin intermediul mass-mediei.

Cele mai strălucite minţi din lume au demonstrat deja că omul este o fiinţă socială înnǎscutǎ. În plus, multe studii de cercetare au arătat că, dacă unei anumite valoari sociale i se acordă sprijinul societǎţii, este mult mai uşor pentru cei mai mulţi oameni să o adopte. De fapt, prin mecanismul asigurat de sprijinul majorităţii sociale, această adoptare a valorilor se întâmplă la noi în mod natural, aproape automat. Astfel, în cazul în care mass-media “ne inundǎ” zilnic cu zeci de exemple de indivizi şi grupuri care sunt atenţi unii faţă de alţii şi care acţionează în beneficiul societăţii, noi, de asemenea, vom începe firesc sǎ ne dorim sǎ facem fapte bune pentru alţii.

http://ariresearch.org/crisis-resolution/communication-that-truly-connects

Climatul – mingea este în curtea noastra

“Pânǎ acum omul a fost împotriva naturii; de acum înainte el va fi împotriva propriei naturi.”
-Dennis Gabor, Inventing the Future, 1964

Nivelul mărilor este în creştere, seceta se rǎspândeşte, iarna este mai rece, vara este mai fierbinte, gheţarele se topesc şi clima, în general, a scǎpat de sub control. Există gripa aviarǎ, gripa porcinǎ, albinele dispar, iar gândacii consumǎ păduri întregi. Pǎmântul începe cu adevǎrat sǎ îşi piardǎ echilibrul.

Cosiliul Consultativ pentru Ştiinţǎ şi Tehnicǎ al preşedintelui Obama a avertizat că, dacă Statele Unite şi celelalte ţări nu acţionează suficient de rapid pentru a opri schimbările climaterice, modificări la care oamenii de ştiinţă se referă ca la un “punct critic”, vor fi urmǎtoarele consecinţe:

• ”Pǎmântul ar fi la mai puţin de 6 ani de pierderea gheţarilor marini din Arctica, a spus el şi astfel se va produce o schimbare a climei în mod neprevǎzut.
• Eliberarea metanului îngheţat prin decongelarea permafrostului în Siberia.
• Incendii mai multe şi mai mari în întreaga lume. “

Consilierii lui Obama au avertizat cu rpivire la seceta severă şi creşterea nivelului mării. Situaţia este atât de gravă încât John Holden, consilierul ştiinţific al lui Obama, a sugerat “Declanşarea particulelor de sulf în atmosfera superioarǎ,” pentru a rǎcori în mod artificial atmosfera.

Dar cum a ajuns Pământul într-o astfel de stare? Noi am dori să oferim o abordare diferită pentru a răspunde la această întrebare, una care se ocupǎ mai degrabă cu rǎdǎcina problemei decât cu manifestările sale.

Echilibru şi reciprocitate

Pentru a înţelege de ce pământul înclinǎ spre dezechilibru, să analizǎm pe scurt termenul “Naturǎ”. Prima imagine care ne vine în minte gândindu-ne la cuvântul “Naturǎ” ar fi copaci, peisaje sau animale. Acestea sunt toate părţi ale naturii, dar ele sunt doar elemente ale unui sistem mult mai larg. O perspectivă dintr-un unghi mai larg arată că Natura este mult mai mult decât plante, animale şi munţi. Natura este un sistem organizat, care este responsabil pentru funcţionalitatea corectă şi bunăstarea tuturor pǎrţilor sale. Acest sistem organizatoric cuprinde întreaga realitate şi se străduieşte să aducă toate elementele sale în echilibru şi armonie.

Dacă izolǎm elemente din natură şi le examinǎm separat, ele ne vor părea ca şi cum ar funcţiona independent. Dar, dacă luăm în considerare funcţionalitatea lor în cadrul întregului sistem, vom vedea că fiecare element renunţă la auto-beneficiu pentru a contribui la crearea unui sistem armonios, în care toate lucreazǎ pentru binele comun.
Vizualizarea Naturii prin ochii unei pǎsǎri ne dezvǎluie că acest sistem regulator se aplică pentru fiecare din elementele naturii. Acesta este un organism compus dintr-o multitudine de organe şi armonia dintre ele permite continuitatea tuturor formelor de viaţă.
O colonie de furnici, de exemplu, este formatǎ din milioane de furnici care acţionează la unison. Dar colonia este doar o parte din numeroase alte elemente – ce par adesea concurente – care împreună constituie un ecosistem echilibrat.
Exemplele fascinantei co-relaţii din Naturǎ sunt peste tot: albinele polenizeazǎ flori, vulturii devoreazǎ carcasele lasate sǎ putrezeascǎ de prǎdǎtori, gandacii de bălegar se hrǎnesc cu fecalele altor animale, etc.
Apoi, există omul. Exemplele despre modul în care omul abuzeazǎ de Naturǎ sunt atât de omniprezente cǎ e de prisos să le menţionăm. De fapt, ar fi destul de corect să spun că nu este nici un domeniu de activitate umanǎ în care noi sǎ nu aruncǎm Natura în dezechilibru.

Veriga lipsǎ

În timp ce leul sacrificǎ o zebră doar pentru a-şi umple stomacul, omul se bucură de superioritatea lui asupra altora. Rasa umană este singura creatură ce doreşte să exploateze mediul înconjurǎtor pentru propriul interes. Noi nu ne rezumǎm niciodatǎ la ceea ce avem; vom lua de la mediu mult mai mult decât avem cu adevărat nevoie şi ne va face plǎcere suferinţa altora.
La baza comportamentului social uman stǎ ego-ul, care preferă întotdeauna propriul interes în locul binelui comun. Dar dacă suntem sau nu conştienţi de asta, noi suntem parte a Naturii şi faptul că ne simţim “mai presus” ne plasează într-o situaţie precară. Dacă vrem să ne ajutǎm, trebuie să începem cu singura cauzǎ care încalcǎ echilibrul Naturii: noi.

Măsuri practice

1) În legătura cu Pǎmântul
Noi trebuie să fim mai atenţi cu Pământul, să înţeleagem că trăim pe o planetă mică şi că suntem cu toţii interdependenţi. Nu avem nici un alt Pământ unde sǎ fugim la momentul în care îl vom epuiza şi polua pe aceasta iremediabil, aşa că acum trebuie să ne comportǎm înţelegând că, dacă nu vom acţiona în mod responsabil, copiii noştri nu vor avea unde să trăiască.
2) Relaţiile umane

Reducerea emisiilor de CO2 şi reciclarea pentru a ajuta ecologia Pământului sunt toate acţiuni importante şi utile şi trebuie sǎ le urmǎm. Cu toate acestea, în gândirea noastrǎ centratǎ pe sine, ele sunt la fel de eficace precum aspirina în tratamentul cancerului. Aceste măsuri ne-ar putea face sǎ ne simţim mai bine pentru moment, dar acestea nu rezolvă adevarata problemǎ.
Numai când vom începe să schimbǎm relaţiile umane vom porni restabilirea echilibrului general al Naturii. Dacă ţinem cont de faptul că singurul element din lume care este în afara echilibrului este egoismul nostru, nu vom uita că acesta este, de asemenea, singurul lucru care necesită reparat.
Pentru a rezolva asta trebuie să cultivăm programe educaţionale care promovează considerţia reciprocǎ, egalitatea şi cel mai important – înţelegerea Naturii în general şi natura umană în special. Noi ar trebui să împuternicim instituţiile de învăţământ să iniţieze aceste programe, în fiecare ţară şi în toată lumea printr-un efort coordonat la nivel global. Infrastructura şi instituţiile pentru a induce această schimbare există deja, noi trebuie pur şi simplu să decidem împreună cǎ vrem sǎ facem acest lucru.
Când vom crea relaţii de consideraţie şi de grijǎ reciprocă, vom fi la unison cu Natura şi astfel vom inversa actuala cale descendentǎ a umanitǎţii într-un viitor luminos al armoniei şi pǎcii.

http://ariresearch.org/crisis-resolution/climate%E2%80%94the-ball-is-in-our-court

SHABBAT PAGE OCTOBER 14, 2011

For the first time in history we must stop trying to change nature according to our desires; we must change our desires according to the conditions nature puts out for us.

Most Important Thing is to Increase the Tempo of our Actions.

Everything comes with experience. Most important thing is to increase the frequency, the rhythm of our actions until we come to the state of Jacob when he meets Esau, meaning all the evil in him. When on the one hand there is a small point in the heart, and there is a huge will to receive on the other hand and they start a fight against each other. Until then the real path surely does not start. Thus, we should literally look for such states when we are able to reveal the Creator’s back side, the forms that are opposite to Him.

Those opposite forms are the lack of unity, the lack of oneness, the lack of Arvut, and all this can only be revealed in the group. It is necessary to try to unite and realize, see, to what extent we are unable to do accomplish that, this is actually our Esau, not when each person individually reveals that he is a little bit evil in something and a little evil in another thing as well, no, this is wrong understanding of the matter, this is not the breaking.

The breaking of one kli into many parts occurred. The breaking is completely opposite to the unity of souls. The breaking is not me discovering that I am evil toward others, even taking into consideration honor, money, knowledge, sex, food, and family. No, these are not the features of breaking. The breaking is the fact that I do not want, that I am unable to unite with others, it is the fact that I hate this unity, the fact that I do not understand why I must be in the state of unity, if I wish to reach the state of Godliness. Breaking is about separating souls.

Thus, nowadays we must try as much as we can to move towards unity in order to discover this breaking and then we will see that we do not want that, and then we will discover the darkness for the first time “and there will be evening, and there will be morning”.

Praying to our Next State

I must pray to what is inside of me. I must pray to the picture that is inside of me, to the more advanced state of mine, this is what I must pray to. This is called my “upper” more corrected “I”, this is who I must want to unite with; he is the Creator for me. But what does “he” mean? It is me, but more bestowing me, more of Hafetz Hesed that is more connected to others. If you start thinking like that you will make no mistake! If you think another way, it means that you appeal to a wall when praying.

I can only imagine my next state by means of the group I wish to join, I must wish to be along with them, and I must perform the actions directed toward that. All this will, actually, give me the picture that would show me what being united means, what corrected group means, and this is exactly what we must imagine, and this is what I must demand from my friends, I must demand that they give me such impressions, we will never advance without that!

The more I start revealing this, the closer I get to AHP of the Upper One, but simultaneously I feel that do not really want that, however, I see that this is the way it should be. We must be united together in the state of mutual love, we must literally be united with our eyes closed, unconditionally, this is on the one hand, on the other hand, however, nobody wants to agree with that. This is what is called AHP of the Upper One and this is what I must build.

Until now every one of us worked with his own desire and we only signed the agreements not to be on each other’s way or partnership agreement, because we had no other choice. Now we are coming to the state, when the conditions emerge that demand from us that we be united internally, not just externally. Every one should feel that he cannot be without others, as well as that others cannot be without him, because they belong to the same kli. I do not have to feel my own “ego” any more, I should just feel “we”.

Imagining the Correct State.

We must imagine our next corrected step like a small child does, we must try to build it, and we must start aspiring toward it as much as possible. It does not matter that we will build, destroy, build again along our path, and we will get mixed up as a child does. This is the way we grow. “There is no righteous who hasn’t sinned in his past”. And there is no need to be afraid that you do not succeed at times, some times you get right results, and sometimes you don’t. The main thing is to imagine this next level of ours as much as possible.

Our next level is the corrected humanity, all the parts of which are interconnected in the state of right globalization, right integration of everyone, as a small village, where everybody lives “as one man with one heart” in the state of mutual guarantee, mutual love, and where everyone reveals the power of bestowal and love among themselves, that is called the Creator. By doing this every one will get worthy of feeling the life not inside of him, the one that is called “our world”, but the one outside of him that is called “the upper world”. Thus, everybody will free himself from being dependent on their material bodies and, even after death; one will already feel the spiritual existence outside of one’s bodily feelings. This is the state all of us must come to.

We cannot be connected with each other when every one of us thinks about himself. Nowadays nature demands from us significant change of our desire that is our basis.

PASSAGES BEFORE SLEEP, OCTOBER 14-20, 2011

The World Kli reads passages before sleep with great joy and inspiration. Unity!

The Importance of Preparation Before Sleep

Everything depends on how you are going to sleep. This is the problem and it concerns everyone. An individual is often busy with his personal problems before going to bed and he has to do something to solve them. However, if, say, 10-15minutes before going to sleep this person engages in spiritual work preparing himself to studying the Zohar, then, when such person is asleep, he aspires toward it, and when he gets up in the morning, this aspiration gets restored in him within ten- fifteen minutes. Everything depends on how one goes to bed, what he thinks about before that. This is the reason for having special texts that should be red before going to sleep.

From the Morning Lesson March 11, 2010.

Friday, October14, 2011

All those who study the Torah at night, their image rises above and stands before the Creator and the Creator amuses himself together with them all day long and looks at them. And this voice rises above and gets through all the skies until is stands before the Creator. And it is written that your voice is pleasant and your image is beautiful. And now the image of Rabbi Shimon shows itself to the Creator above and his voice rises higher and higher and is being decorated by the holly crown, until the Creator decorates all the worlds with it and praises him. And it is written about him: “And said: ”You are now serving Me, Israel, and I will decorate myself inside of you.”
“Zohar to People”, chapter “Acharei Mot”, par. 73

Saturday, October 15, 2011

And it is most important to increased in the prayer and strengthen the surety that the Creator will grant you with complete repentance. And you should know how to merge with Him in the same connection forever. Because this is the main thing, and this is where the difference between a volunteer and the one working for a salary is. Until He forgives all your sins and crimes and brings you close to Him forever.
«Fruits of Wisdom»,letter 76.

Sunday, October 16, 2011

If one does not have any desire and craving for spirituality, if he is among people who have a desire for spirituality, if he likes these people, he, too, will take their strength to prevail, and their desires and aspirations, although by his own quality, he does not have these desires and cravings and the power to overcome. But according to the grace and the importance he ascribes to these people, he will receive new powers.
«Shamati», article 99 «He Did Not Say Wicked or Righteous».

Monday, October 17, 2011

Happy are the righteous whose will is to always adhere to the Creator. As they always adhere to Him, He is always adhered to them and never leaves them. Woe unto the wicked whose will and adhesion are remote from the Creator. It is not enough that they draw far from Him; they even cling to the side of impurity. Amram, who adhered to the Creator, Moses came out of him, for the Creator never moved away from him and Divinity always adhered to him. Happy is he.
“Zohar to People”, chapter “Shemot (Exodus), par 185

Tuesday, October 18, 2011

All things in the world depend on repentance and on the prayer that a man prays to the Creator. It is all the more so with one who sheds tears during his prayer, for there is no gate through which these tears do not come. It is written, “She opened it and saw the child.” “Opened” is Divinity, who stands over Israel like a mother over her children, opening, always in favor of Israel.
“Zohar to People”, chapter “Shemot (Exodus)”, par 203

Wednesday, October 19, 2011

Anyone who engages in Torah in this world and acquires good deeds inherits a whole world. And anyone who does not engage in Torah in this world and does not do good deeds, inherits neither this world nor the next world. He asks, “Either one inherits a whole world or loses both worlds? But there is he who inherits his world according to his place and according to what he deserves. Thus, there is a middle way.” Only one who does not have any good deeds is devoid of both worlds. But if he has good deeds, even if they are incomplete, he inherits his world according to what he deserves, both in this world and in the next world.
“Zohar to People”, chapter “Shemot (Exodus)”, par 60

Thursday, October 20, 2011

I listen to what kabbalists write to me that from the entire world around me I should chose right environment that would direct me to the light, that I should ask for correction, that I should direct bestowal and love toward my neighbors. My environment should be big and strong in these respects. It should not consist of thousands of people and it should not be too complicated. It should be very strong externally, so that the light awakens us toward our ego. No more than that. As Rabash writes:”We gathered here to make a foundation for creation of the society, to be people, not animals.
From the morning lesson on April 21, 2010

.

СУББОТНЯЯ СТРАНИЦА. 14 ОКТЯБРЯ 2011 Г.

Впервые в истории мы должны прекратить пытаться изменить природу в соответствии с нашим желанием, мы должны изменить наше желание в соответствии с условиями, которые нам выставляет природа.

Главное – это увеличить темпы наших действий.

Всё приходит с опытом, главное – это увеличить частоту, ритм действий до тех пор, пока не приходят к состоянию Яков, когда он встречается с Исавом, со всем злом, что в нём. Когда, с одной стороны – маленькая точка в сердце, а с другой стороны – огромное желание получать, и они вступают в борьбу друг с другом. А до тех пор, конечно же, не начинается настоящий путь. Поэтому мы должны буквально искать подобные состояния, в которых мы можем раскрыть обратную сторону Творца, обратные Ему формы.

Эти обратные формы – это недостаток объединения, недостаток единства, недостаток Аравута, а раскрыть это можно только в группе. Необходимо стараться объединиться и понять, увидеть, насколько мы этого сделать не в состоянии – это и есть наш Исав, а не то, что каждый в отдельности раскроет в себе, что он в чём-то немного плох, и немного плох в чём-то другом – нет, это неправильное понимание, не это есть разбиение.

Произошло разбиение единого кли на части. Разбиение – это полная противоположность объединению душ. Разбиение – это не то, что я обнаруживаю себя плохим относительно других, даже принимая во внимание почёт, деньги, знания, секс, еду и семью. Нет, не это характеристики разбиения. Разбиение – в том, что я не хочу, не с состоянии объединиться с другими, в том, что я это объединение ненавижу, в том, что я не понимаю, почему я должен находиться в объединении, если хочу достичь Божественного. Разбиение – в том, что оно разделяет души.

Поэтому сегодня, для того, чтобы обнаружить это разбиение, мы должны стараться изо всех наших сил идти к объединению, и тогда мы обнаружим, что мы его не хотим, тогда в первый раз мы обнаружим тьму, «и будет вечер, и будет утро».

Молиться нашему следующему состоянию

Я должен молиться тому, что находится во мне. Картине, находящейся внутри меня, моему более продвинутому состоянию, ему я обязан молиться. Это называется мой «высший» – более исправленный «я» – с ним я должен хотеть объединиться, он для меня Творец. Но что значит «он»? Это я сам, но более отдающий, больший Хафэц Хэсэд, сильнее соединённый с другими. Если ты будешь так думать, ты не ошибёшься! Если ты думаешь по-другому, значит ты молишься, обращаясь к стенке.

Своё следующее состояние я могу представить только с помощью группы, к которой я хочу присоединиться, я должен хотеть быть вместе с ними, я обязан совершать действия, направленные на это. Всё это, по-существу, и даст мне картину, которая покажет мне, что значит быть объединёнными, что значит исправленная группа – и именно это мы обязаны себе представлять, и это я должен требовать от своих товарищей, требовать, чтобы они давали мне подобные впечатления, а без этого мы не продвинемся!

Чем больше я начинаю это раскрывать, тем больше я приближаюсь к Ахапу Высшего, но при этом я ощущаю, что я, собственно, этого не хочу, однако я вижу, что так это должно быть. Мы должны быть объединены вместе во взаимной любви, объединены между собой буквально с закрытыми глазами, безоговорочно – это с одной стороны, а с другой стороны – никто не хочет с этим соглашаться. Это и называется Ахапом Высшего, и его я обязан построить.

До сегодняшнего дня каждый работал со своим желанием, и мы лишь подписывались под соглашениями не мешать один другому или же соглашениями партнерства от отсутствия другого выбора. Сейчас мы приходим к состоянию, когда проявляются условия, требующие от нас быть объединенными во внутреннем виде, а не только во внешнем. Каждый должен ощутить, что он не может без остальных, а остальные – без него, поскольку все относятся к одному кли. Я больше не должен ощущать своё «я», а только лишь «мы».

Представить себе правильное состояние.

Мы должны воображать, как воображает маленький ребёнок, нашу следующую исправленную ступень, мы должны стараться её построить, должны как можно сильнее начать стремиться к ней. Неважно, что в пути мы будем строить, ломать и снова строить, и будем путаться, как путается ребёнок, именно так мы растём. «Нет праведника, который бы в прошлом не согрешил». И нечего бояться того, что иногда у нас не выходит, иногда получается правильно, а иногда нет. Главное – по мере наших возможностей представлять себе это наше следующее состояние.

Наше следующее состояние – это исправленное человечество, в котором все части связаны между собой в правильной глобализации, в правильной интеграции всех, как маленькая деревня, где все живут «как один человек с одним сердцем» во взаимном Аравуте, во взаимной любви и раскрывают между собой силу отдачи и любви, называемую Творцом. Тем самым каждый удостоится почувствовать жизнь не внутри себя, называемую «нашим миром», а вне себя, в том, что называется «высший мир». Таким образом, каждый освободится от зависимости от своего материального тела, и даже умерев, человек уже будет находиться в ощущении духовного существования, вне телесного ощущения. К этому мы все должны прийти.

Мы не можем быть связанными друг с другом, когда каждый думает о себе. Сегодня природа требует от нас существенного изменения в нашем желании, являющемся нашей основой.

ОТРЫВКИ ДЛЯ ЧТЕНИЯ ПЕРЕД СНОМ 14 – 20 ОКТЯБРЯ 2011 г.

В пятницу вечером

Все те, кто занимаются Торой ночью, их образ поднимается наверх и предстает перед Творцом, и Творец забавляется вместе с ними весь день и смотрит на них. И голос этот поднимается и прорывается сквозь все небосклоны, пока не предстанет перед Творцом. И написано, что голос твой приятен и твой образ красив. И теперь Творцу проявляется наверху образ Рабби Шимона, и голос его поднимается все выше и выше и украшается святым венцом, пока Творец не украшает им все миры и восхваляет его. И о нем написано: «И сказал: “Мне ты теперь служишь, Исраэль, в тебе Я украшусь”».
«Зоар народу», глава «Ахарей мот», пункт 73.

В субботу вечером

И главное – приумножиться в молитве и укрепить уверенность в том, что Творец удостоит тебя полного раскаяния. И следует знать как соединиться с Ним в единой связи навсегда. Потому что это – главное, и в этом разница между добровольцем и работающим за плату. Пока не простит все твои прегрешения и преступления, и навсегда приблизит тебя.
«Плоды мудрости», письмо 76.

В воскресенье вечером

Если сам человек не обладает силой желания и устремления к духовному, но находится среди людей, стремящихся к духовному, и эти люди приятны ему, то он получает от них силу преодоления и проникается их желаниями, стремлениями и идеалами. Несмотря на то, что согласно собственным свойствам, он не обладает такими желаниями, стремлениями и силой духа. Но именно благодаря расположению и уважению к этим людям, он получает новые стремления и силы.
«Шамати», статья 99 «Грешник или праведник – не сказано».

В понедельник вечером

Счастливы праведники, всегда желающие слияния с Творцом. Как они слиты с Ним всегда, так и Он слит с ними и не оставляет их никогда. Горе нечестивцам, желание и слияние которых удаляются от Творца. Мало им того, что они удаляются от Него, – к тому же они сливаются со стороной скверны. Когда Амрам слился с Творцом, произошел от него Моше. Творец не отступал от него никогда, и Шхина была слита с ним постоянно. Счастлив его удел.
«Зоар народу», глава «Шемот», пункт 185.

Во вторник вечером

Все вещи в мире зависят от раскаяния и молитвы, которую человек возносит к Творцу. И тем более, если он проливает слезы в своей молитве, так как нет врат, в которые не прошли бы эти слезы. Сказано: «И открыла она, и увидела его, ребенка». «Открыла» – это Шхина, стоящая над Исраэлем, как мать над детьми. Она всегда открывает по заслугам Исраэля.
«Зоар народу», глава «Шемот», пункт 203.

В среду вечером

Каждый, кто занимается Торой в этом мире, приобретая хорошие деяния, наследует целый мир. А каждый, кто не занимается Торой в этом мире и не совершает хорошие деяния, не наследует ни того, ни другого – ни этого мира, ни мира будущего. И спрашивается: «Либо наследует целый мир, либо теряет два мира»? Ведь есть такие, кто наследует свой мир в соответствии со своим местом – с тем, чего он достоин. Ведь существует средняя мера. Двух миров нет у того, у кого вообще нет хороших деяний. Но если есть у него хорошие деяния, хотя они еще и не в совершенстве своем, наследует мир свой соответственно тому, чего он достоин, как в этом мире, так и в будущем мире.
«Зоар народу», глава «Шемот», пункт 60.

В четверг вечером

Я слышу то, что пишут мне каббалисты о том, что я из всего мира должен выбрать правильное окружение, которое направит меня на свет, я должен просить исправления, направлять отдачу и любовь на ближних. В этом окружение должно быть большим и сильным. Окружение не должно состоять из тысяч людей и не должно быть заумным. Оно должно быть очень сильным во внешнем, чтобы свет пробудил нас относительно нашего эго. И не более этого. Как пишет Рабаш: «Мы собрались здесь, чтобы создать фундамент для здания общества, быть человеком, а не животным».
Из утреннего урока 21 апреля 2010 г

Article of the Day October 4, 2011

Question: As far as I can understand there is no path of Torah at all, there is just the path of suffering. Does this mean that we must experience blows?

No! You can exchange those blows, this suffering, for the labor of love. The group brainwashes you and you start thinking that bestowal is a good thing. And then you start wondering why don’t you have this bestowal? Then the only thing you think about from morning to night is why you lack bestowal and where you can find it. You keep looking for it all the time! They should “hypnotize” you and then you won’t need yesterday’s blows, because you already have you internal ones. Then you suffer because you do not have this, because you lack the bestowal and, thus, you are on the path that leads directly to that. Everything belongs on the extent they will make you think about the importance of that, on whether they will repeat multiple times that this is important. Accordingly you start running already; your environment should influence you. However, if you run just because your environment influences you, you are like an animal. Right? So what do you need to do? People with the point in their hearts must build their environment by themselves and do the same for others, for those who have no freedom of choice. Their free choice will only manifest in their joining you.

If you realize you free choice and build the environment for yourself you will be able to build an environment for others in the same manner. The problem is that you lack such environment, that you haven’t built it for you yet and, thus, you cannot receive inspiration from it and build it for others, so far you are unable to become the necessary environment for them.

There is nothing we can do about that, instead of talking about others, about the fact that you are unable to influence them, think about ways you can influence yourselves. There is no special wisdom here, just specific work. What world development we can think about until this is not accomplished? Who will correct it? Us? Who are we so far? We should build so strong environment that it would turn the entire World BB into the Rosh (head) and then we can become the system of influence for the world. We will influence them trough TV, radio, internet (although this is not needed either), we will bestow, because we would be placed inside of the system of souls already, in the system of connection among us. Everyone’s thoughts and desires move inside of this system. We are there right now, but we do not manage this system, because we do not have the power of bestowal. When we acquire this power, we will manage this system and we will be able to advertise the importance of bestowal to everybody, this is what will happen and it will be the true bestowal.

.

4 октября 2011 г. Статья дня.

Вопрос: Насколько мне удается понять, вообще нет никакого пути Торы, а есть лишь путь страданий. То есть, обязаны прийти удары?

Нет! Ты можешь заменить эти удары, эти страдания на страдания любви. Группа промывает тебе мозги, и ты начинаешь думать, что отдача – это хорошая штука. И тогда ты задаешься вопросом: «почему же у меня нет отдачи»? Тогда с утра до ночи ты думаешь только о том, почему у тебя нет отдачи, и где ты можешь ее найти? Ты все время ищешь! Они должны так тебя «загипнотизировать», и тогда тебе не нужны внешние удары, потому что у тебя уже есть удары внутренние. Теперь ты страдаешь оттого, что у тебя этого нет, нет отдачи, и ты таким образом уже находишься на прямом пути к этому. Все зависит от того, насколько они тебя заставят думать о важности этого, будут многократно повторять, что это важно. В соответствие с этим ты уже бежишь – окружение должно на тебя влиять. Но ведь если ты бежишь, лишь оттого что окружение на тебя влияет, то ты животное. Правильно? Что же ты должен делать? Люди с точкой в сердце должны сами выстраивать свое окружение и строить окружение для других, для тех, у которых нет свободного выбора. Их свободный выбор будет только в том, чтобы они присоединились к вам.

Если ты осуществишь свой свободный выбор и построишь окружение для себя, то таким же образом сможешь построить окружение и для других. Проблема в том, что у тебя нет этого окружения, что ты не построил его для себя, и поэтому ты не можешь получить от него вдохновение и выстроить его для других, ты пока не можешь стать для них необходимым окружением.

Ничего не поделаешь, вместо того чтобы говорить о других, о том, как вы не можете повлиять на них, подумайте, как вы можете повлиять на себя. Нет тут никаких премудростей, а только конкретная работа. О каком исправлении мира можно думать, пока это не сделано? Кто его станет исправлять? Мы? Кто мы такие пока? Мы должны построить такое сильное окружение, что весь мировой ББ превратится в Рош (голову), и тогда мы сможем стать системой воздействия на весь мир. Мы будем влиять на них не через ТВ, радио, интернет (хотя и это тоже нужно), мы будем отдавать, потому что уже будем находиться внутри системы душ, в системе связи между нами. В этой системе связи проходят мысли и желания всех. Мы и сейчас там, но не управляем этой системой, потому что нет у нас силы отдачи. Когда у нас будет сила отдачи, мы будем управлять этой системой, и тогда сможем разрекламировать важность отдачи всем – это то, что произойдет и это будет истинной отдачей.

Article of the Day October 2, 2011

Question: What does nullifying oneself toward one’s teacher and toward the group mean?

Nullifying yourself toward your teacher does not mean that you should polish his shoes, lthough this can help as well on special occasions. You need to nullify yourself with regards to what he explains to you, what he passes on to you, toward what you can actually read in the books by yourself, but your teacher passes that on to you in a livelier way. Theoretically speaking you can do that without a teacher, but it is very difficult. To accomplish that you need to awaken the soul that preceded you, but is not currently near you. This is much more difficult!

“The teacher” is a system, not a person. This system gives you the method, the Torah, the light, it puts problems facing you, those difficulties, and it does the same to your friends along with you. You should care about the group, while working within this system, you should awaken their hissarons, desires, mix up, you should shake them and bring them to making a decision as quickly as possible, but all this should be done in the way that would prevent you from stealing their right to the freedom of choice, this is the main thing. Hassidism for example takes your freedom of choice away from you, you are merged with the upper one, but so what, what does that give you? Where are the hissarons, the work, and the efforts? The teacher should appear before you in such way that you wouldn’t nullify yourself in him, a place should be left for you exerting your efforts, so that you would always have doubts, rejection, neglect, darkness. Otherwise this will be the Hassidism and you will have no demand for the Creator. The teacher reveals something to you, but he does not reveal himself, he shows himself to you in the opposite way, so that you will have the chance of demanding the Creator. Thus, it is the Creator, not the teacher you should be afraid of.

.

2 октября 2011 г. Статья дня.

Вопрос: Что такое отмена относительно учителя и относительно группы?

Относительно учителя это не означает, что ты должен чистить его ботинки, хотя и это тоже в особенных случаях может помочь. Отмена нужна относительно того, что он объясняет, передает тебе, того, что ты, возможно, можешь и сам прочесть в книге, но он передает это тебе в более живом виде. Теоретически можно и без учителя, но это очень сложно. Для этого ты должен пробудить ту душу, которая предшествовала тебе, но не находится рядом с тобой. Это значительно сложнее!

«Учитель» – это система, это не человек. Эта система дает тебе методику, Тору, свет, ставит перед тобой проблемы, трудности, а вместе с тобой и твоим товарищам. Работая в этой системе, следует заботиться о группе, пробуждать хисароны, желания, путаницу, трясти их и приводить к скорейшему решению, но делать это в таком виде, чтобы не воровать их свободный выбор – это главное. Хасидизм, например, отбирает у тебя свободный выбор, ты слит с высшим, но что из того, что это тебе дает? Где хисароны, работа, усилия? Учитель должен предстать перед тобой в таком виде, чтобы ты в нем не отменил себя, нужно оставить тебе место для усилий, чтобы ты всегда был в сомнениях, отторжении, пренебрежении, темноте. Иначе это будет хасидизм и у тебя не будет требования Творца. Учитель раскрывает тебе что-то, но не самого себя, он представляется в обратном виде для того, чтобы у тебя была возможность требовать Творца. То есть следует бояться не учителя, а Творца.