Economia umana

De-a lungul întregii istorii, omenirea nu a locuit niciodată într-o eră a unei globalizări asa de intime, cum facem astăzi … Niciodată economia niciunei tari nu a fost atât de dependentă de economia altor ţări şi niciodată soarta oamenilor unei ţari nu a fost atat de dependenta de soarta oamenilor din alte ţări. Într-adevăr, criza actuală afectează toată lumea, peste tot.

Acesta este cu un motiv bun pentru care jurnalistul Thomas Friedman a susţinut în mijlocul crizei, ca a fost “Timpul pentru repornirea Americii.” Legile care definesc relaţiile dintre indivizi în societate s-au schimbat dramatic, prin urmare, economia- care reflectă aceste interconexiuni- trebuie să-i urmeze exemplul.

Cu toate acestea, acest lucru nu se poate întâmpla prin mijloacele restricţiilor şi reglementărilor, din moment ce este evident că dorinţa noastră este de a ne bucura doar a crescut de-a lungul anilor. Prin urmare, chiar dacă o vrem cu adevarat, nu vom fi niciodata capabili sa intoarcem timpul. Pe masura ce ne dezvoltam, concepem in mod constant noi moduri de a “invinge sistemul”. În loc să irosim banii contribuabililor, încercând să inversam o situaţie ireversibilă, trebuie să schimbăm abordarea noastră faţă de economie şi de afaceri de la nivelul rădăcinii.

Soluţia este de a porni de la locul de unde a început criza- pierderea încrederii în relaţiile umane. Ceea ce a devenit clar este că noi nu mai avem încredere unul in altul: oamenii nu au încredere în bănci, băncile nu au încredere în firmele de rating, care nu au încredere in deţinătorii societatilor pe acţiuni, care nu au incredere in consilierii financiari, care nu au încredere în comercianţi, care au încredere zero în guverne, care pur şi simplu nu au încredere în nimeni. Punct.

Dar, in ciuda neîncrederii, constatăm că suntem încă dependenti unul de altul. Şi cu cat mai conştienti de asta devenim, cu atât mai puţin vom dori să ne facem rău unul altuia. Mulţi oameni deja isi dau seama de acest lucru; acum trebuie să transformam această constientizare în acţiune.

Pasul unu: restabilirea încrederii

Pe lângă oferirea de ajutor economiilor aflate în dificultate, ţările trebuie să explice cetăţenilor lor că acum trăim într-o lume nouă. Prin urmare, primul pas în planul de salvare este de a face oamenii să înţeleagă şi să simtă cât de interdependenti suntem. Când oamenii isi dau seama că bunăstarea lor personală depinde de relaţia lor cu alţii, ei vor deveni autoritatile de reglementare naturale pe care factorii de decizie politică ii cauta.

De fapt, atunci când o opinie publica destul de puternică promovează valorile de colaborare, aceasta ii va afecta chiar şi cei care iniţial doresc să continue să trăiasca dupa vechile norme egocentrice. O ilustrare a acestui principiu este că la o săptămână după ce a devenit cunoscut faptul că AIG, care a primit sute de miliarde în bani pentru salvare, a dat bonusuri mari directorilor sai, majoritatea dintre ei i-au dat înapoi. Ei nu s-ar putea confrunta cu starnirea criticii publice. Prin urmare, conştientizarea naturii daunatoare a abordării noastre egoiste, ne va face in mod natural sa ne dorim să restricţionam atitudinea noastra egoista, iar acest lucru va facilita începutul unei epoci fara crize.

Pasul doi: Regândirea Consumului

Consumatorismul ne face să dorim produse pentru care nu avem nicio nevoie reală, pur şi simplu pentru a ne îmbunătăţi statutul social. Transmiterea de informaţii cu privire la normele noii lumi, ne va ajuta să înţelegem ce valori ar trebui să prevaleze în societatea noastră, astfel încât să putem crea un mod mai echilibrat de viata. Ca urmare, produsele care vor rămâne pe rafturi vor fi cele care sunt cu adevărat necesare, iar publicitatea produselor, doar pentru a provoca să facem încă o altă achiziţie excesiva, va fi condamnata. Aplicând această schimbare necesară a priorităţilor, va elibera foarte mult resursele si timpul şi ne va permite să investim în taramurile prezent neglijate din viata noastra, cum ar fi prietenii şi familia, mărind astfel în mod semnificativ calitatea generală a vieţii noastre.

Pasul trei: Social-capitalismul

În editia din ianuarie-februarie 2011 a Harvard Business Review, Profs. Michael Porter şi Mark Kramer au publicat un concept revolutionar. Capitalismul tradiţional aparţine istoriei, au scris ei. Acum este momentul pentru “o nouă concepţie a capitalismului”, cum ar fi aceea care va muta “responsabilitatea socială de la periferie spre miezul conceptului societăţilor”.

Companiile trebuie să depună eforturi în continuare pentru a produce profit şi a crea valoare economică, insa nu pentru acţionari şi proprietarii lor, ci mai degrabă pentru binele societăţii, “prin abordarea nevoilor şi provocărilor sale. Afacerile trebuie să reconecteze succesul companiei cu progresul social,” în caz contrar, concluzioneaza Porter şi Kramer, întreprinderile nu vor scăpa de cercul vicios în care sunt prinse astăzi şi situaţia lor doar se va agrava în timp.

Într-adevăr, există mult adevăr in cuvintele lui Porter şi Kramer. Astazi, cand o companie lanseaza un nou produs pe piaţă, aceasta doreşte să-si “extindă cota de piaţă”, sau, în cuvinte simple, “să fure” clienti de la alte companii de pe piata. Dar aceasta este exact abordarea care a condus la criza financiară, pentru inceput! Mai degrabă decât sa încerce sa obţina profit în detrimentul altora, companiile ar trebui să concureze pentru a crea cel mai mare beneficiu pentru întreaga societate.

La semnarea unui contract, proprietarul companiei ar trebui să reflecteze: “Oare toată lumea câştiga din afacerea pe care o închei acum?” În cazul în care contractul într-adevăr beneficiaza pe toată lumea, atunci toată lumea, inclusiv proprietarul companiei, va câştiga din el. La urma urmei, în lumea de astăzi, toţi suntem interconectati şi fiecare acţiune individuală are un impact asupra noastră, a tuturor.

Pasul Patru: Noul tip de companii si afaceri

Este timpul să se redefinească afacerile şi succesul financiar. O firmă de succes ar trebui să fie una care vinde produse catre clienti, plăteşte salarii decente pentru angajaţii săi (inclusiv pensii, asigurări şi vacante), şi se bazează pe o operaţiune echilibrată. O operaţiune echilibrată înseamnă că profiturile unei întreprinderi acoperă toate investiţiile sale şi cheltuielile, dar nu profita dincolo de asta.

În acest fel, proprietarii de companii si-ar putea permite să reducă preţurile produselor pentru a face produsul accesibil pentru mult mai mulţi oameni. Dacă un profit rămâne în continuare, ar putea fi donat unui fond care va ajuta garantia că toţi oamenii din lume au un bun standard bazic de viata.

Sa fie clar, nu vorbim despre abţinere sau despre austeritate. Dimpotrivă, dacă toţi jucătorii isi schimba mentalitatea financiara de la profitul maxim pentru ei, indiferent de consecinţe, in a câştiga atat cât este necesar pentru a trăi onorabil, vom descoperi că planeta are resurse mult mai multe de oferit decât putem folosi de fapt, împreună şi cu toţii vom prospera.

Mult mai multa motivatie şi satisfacţie

Cum isi vor atrage motivaţia proprietarii de companii şi angajaţii acestora, să se trezeasca dimineaţa şi sa exceleze, atunci când nu este implicat niciun stimul financiar?
Răspunsul este simplu: Stimulul va rezulta din noile standarde sociale – oamenii şi companiile sunt apreciati în funcţie de contribuţia acestora la societate. În acest caz, îndemnurile noastre naturale pentru a concura- cu beneficiul societăţii noastre ca obiectiv- ne va provoca sa cream o societate mai justă şi mai egală.

Să ne clarificam. Încercaţi să răspundeti la următoarele întrebări: Ce castiga proprietarii companiilor, având zerouri suplimentare în conturile lor bancare? Utilizează ei efectiv toate milioanele pe care le au? Se bucură ei cu adevărat de aceste “zerouri” adaugate? Satisfacţia pe care ei o primesc de la zerouri este pur condiţionată, depinde de sentimentul de putere şi, mai ales de respectul care vine o data cu averea.

Dar ce ar fi dacă proprietarii companiilor ar simti din acţiuni care beneficiaza societatea, aceeasi satisfactie care provine din bogăţie excesivă? Dacă societatea respecta oamenii care contribuie la societate şi condamna oamenii care o exploateaza, oamenii puternici si-ar folosi in mod natural puterea pentru a contribui la societate, pentru că suntem cu toţii fiinţe sociale şi noi toţi, inclusiv proprietarii companiilor, suntem influentati de societate. În timp ce această propunere poate părea utopica, se poate materializa daca mediul nostru incepe sa aprecieze valorile prosociale.

Linia de baza este faptul că capitalismul ar trebui să rămână capitalism, dar în loc sa ne călcam în picioare unii pe alţii, ar trebui să concuram în a contribui cel mai mult in societate şi in a crea produsele cele mai bune calitativ, pentru cel mai bun pret, astfel încât, cât mai mulţi oameni posibil sa se poata bucura de ele.

Articolul lui Sir Richard Layard, intitulat “Acum este timpul pentru un capitalism mai puţin egoist,” publicat pe 11 martie 2009 în The Financial Times, a rezumat destul de bine noua abordare sugerata aici, unde el scrie: “Avem nevoie de o marca de capitalism mai umană, bazata nu numai pe o mai bună reglementare, dar si pe o valoare mai bună. Nu avem nevoie de o societate bazată pe competiţia darwinistă între indivizi. Dincolo de subzistenţă, cea mai buna experienta pe care orice societate o poate oferi este sentimentul că alte persoane sunt de partea ta. Acesta este tipul de capitalism pe care il vrem. “

Problemele globale: noua mişcare socială în curs de dezvoltare

Legătura dintre protestele din Spania şi Israel
Protestele din Israel (CNN)
Protestele din Spania (BBC)

Macro-economia în epoca globalizării ne devine dezvaluita în mai multe forme similare şi scenarii în întreaga lume, făcând termenul de “sat global” aproape redundant în acest moment. Un exemplu proeminent este starea în care tinerii din Israel şi Spania se găsesc în prezent.

Este interesant de observat protestele similare care au loc în două ţări complet diferite. Ceea ce intampinam aici este aceeaşi tendinţă care se desfasoara în două limbi, culturi şi mentalităţi diferite, care au ajuns la acelasi punct de ruptura. Dintr-o dată, fără nici un avertisment şi nicio coordonare între cele două ţări- o nouă mişcare socială a apărut.

Generaţia de mijloc

Doar uşor trecut de părinţii fondatori şi la câţiva paşi înaintea adolescentilor din timpul nostru, există o clasă de mijloc cu varste cuprinse intre 30 sau 40 si ceva, pe care întreaga dezvoltare economică şi culturală a Spaniei şi a Israelului se bazează. Aceasta este o generaţie de tranziţie care a dezvoltat tehnologia şi a oferit baza pentru ridicarea standardelor naţionale morale şi economice de viaţă şi cu o aspiraţie clară de a face viaţa mai bună. Această aceeaşi generaţie nu a cerut medalii sau statui în pieţele oraşelor. Ei pur şi simplu au făcut ceea ce părea firesc pentru dezvoltarea societăţii şi a indivizilor care compun societatea

Realitatea globala

În timpul nostru, conexiunea globala se descoperă, dar noi încă nu avem capacităţile necesare pentru a o aplica într-un mod pozitiv. La fel ca orice dezvoltare istorică şi schimbare sociala prin care umanitatea a trecut, perioada de tranziţie este plină de munca dureroasa în acceptarea situaţiei noi peste cea veche. Avem în continuare nevoie sa digeram noile fapte împreună, într-un mod care este atât practic, cat şi benefic pentru toată lumea, în cel mai bun mod posibil. Este doar o mică problemă ….

Faza de tranziţie

Din păcate, cele care absorb cel mai mult tranziţia globala sunt clasele de mijloc, care au jucat un rol-cheie în definirea statusului sofisticat din ambele ţări. Dintr-o data, fara niciun fel de avertisment, acea aceeaşi clasă de mijloc se găseşte, fără niciun mijloc de a vietui. Lipsa unui loc de munca conduce spre numeroase scenarii, care sunt toate distinct neplacute: probleme în familie, deconectarea de la societate, să nu mai vorbim de a fi brusc jefuit de respectul dobandit de-a lungul multor ani.

Concluzie

În Israel şi Spania, ca şi în multe alte regiuni din întreaga lume, o mişcare sociala spontană a apărut, în numele întregii societăţi. Aşa cum si-au servit în trecut ţările, astăzi aceşti tineri,de asemenea, isi servesc societatea, dar pe o scară mult mai largă.

Protestele lor conţin seminţele dezvoltării noastre economice şi sociale în următorul deceniu, dar obiectivul justiţiei sociale se va realiza prin identificarea radacinei problemei: egoismul uman. Ea poate fi rezolvată numai prin atingerea unei conexiuni mai profunde între toate elementele din cadrul societăţii, unde totul este interconectat şi dependent de oricare altul.

http://ariresearch.org/crisis-resolution/global-affairs-new-social-movement-emerging

Arhitectura relaţiilor dintre noi

Marea diferenţă între un mod egoist de viaţă şi unul altruist poate fi înţeleasă printr-un exemplu gǎsit în naturǎ. Douǎ minerale care se gasesc în naturǎ, grafitul (“cerneala” din creioane) şi diamantele, sunt în totalitate identice chimic, ceea ce înseamnǎ cǎ sunt formate din aceiaşi atomi. Cu toate acestea, aceste două minerale au calităţi izbitor de diferite ca urmare a legăturilor diverse dintre atomii lor. Legăturile între atomii de grafit sunt slabe, fǎcându-l sfǎrâmicios şi fragil; legǎturile în diamant sunt foarte puternice, fǎcându-l cea mai durabilǎ substanţǎ cunoscutǎ de om.

De asemenea, arhitectura relaţiilor dintre noi creează lumea pe care o vedem şi aceasta este ceea ce trebuie să îi învăţăm pe copiii noştri. Dacă vor înţelege că relaţiile dintre ei determinǎ realitatea în care trăiesc şi dacǎ vor învǎţa cum sǎ creeze legǎturi corecte între ei, atunci vom fi pavat o cale sigurǎ spre o viaţǎ lipsitǎ de crizǎ, pentru ei şi pentru noi.

http://ariresearch.org/education-principles/the-architecture-of-the-relationships-between-us

Explicaţia globalizǎrii / Dezvoltarea naturalǎ

Dupǎ cum afirmǎ mulţi biologi, putem învǎţa multe despre viitorul societăţii umane prin observarea naturii. Când a început viaţa pe pământ, bacteriile, primele organisme vii, s-au luptat între ele pentru resursele naturale: existenţǎ, hranǎ şi teritoriu. Cu toate acestea, în timp, s-a întâmplat ceva minunat – în loc ca bacteriile sǎ se extermine reciproc – cum te-ai aştepta de la creaturi într-o luptă pentru supravieţuire – s-au alăturat pentru a crea o noua formǎ de viaţǎ: colonii de bacterii, care, de fapt, funcţionează ca un singur organism.

De fapt, esenţa evoluţiei este cǎ pǎrţi cu interese personale se alǎturǎ unui singur organism şi lucreazǎ pentru bunǎstarea acestuia.

Examinând evoluţia Naturii, am descoperit că aceasta evoluează în etape de individulizare (dând un caracter distinct fiecǎrui element), conflicte şi competiţii. Dar pentru cea mai mare parte, elementele se unesc şi creeazǎ un sistem unic care acţionează în armonie şi reciprocitate. Într-o manieră similară cu coloniile de bacterii, creaturile unicelulare au evoluat în creaturi multicelulare, creând organisme din ce în ce mai complexe precum plantele, animalele şi în cele din urmă oamenii.

Un studiu de cercetare realizat de MIT, condus de dr. Jeff Gore şi prof. Alexander Van Oudenaarden, publicat în ediţia din aprilie 2009 a revistei Science, arată că reciprocitatea şi colaborarea nu contrazic evoluţia. De fapt, ele sporesc şansele de supravieţuire ale organismelor vii.

Prezenta lege se aplică întregii Naturi: cu cât o formǎ de viaţǎ este alcǎtuitǎ din elemente strǎine şi ostile unul faţǎ de celǎlalt, cu atât mai mult va deveni mai evoluatǎ şi mai conectatǎ.

Aceeaşi regulă se aplică şi în societatea umană. Iniţial, am trăit în triburi deconectate. Pe măsură ce triburile au crescut, au urmat luptele pentru dominaţia poporului şi a teritoriului. În acelaşi timp, am dezvoltat agricultura, care a creat comerţul extins.

Revoluţiile sociale şi culturale ne-au conectat ulterior, iar de la revoluţia industrială, nivelul nostru de interdependenţă a fost rapid accelerat.

Ca şi bacteriile, am început să ne luptǎm şi sǎ ne întrecem, dar Natura ne-a fǎcut să înţelegem că putem avea beneficii mult mai mari pentru toţi prin colaborare. Astfel, am devenit o entitate umanǎ unică ce depinde de cooperarea între toate părţile sale. Legea care este baza oricǎrei evoluţii naturale ne-a silit să interconectǎm. În timp ce cu numai câteva decenii în urmǎ noi puteam exista şi singuri, astǎzi este imposibil.

O familie globalǎ

Globalizarea nu este doar un cuvânt la modă. Este expresia unei dezvoltări naturale neîncetate, promovând o viaţă nouă, un adevăr global, în care fiecare ţară se poate bucura de viaţǎ numai în măsura în care colaborează şi contribuie la bunăstarea mondialǎ. Dacă alegem să ne opunem naturii şi sǎ trăim separaţi de ceilalţi, vom avea aceeaşi soartǎ ca orice organism atunci când o parte din el decide să se detaşeze de restul – cancerul va evolua.

Crizele de astăzi indică faptul că am intrat în etapa următoare a evoluţiei umane, în care noi devenim o singură familie unită, la fel ca şi bacteriile care au început să trăiască în colonii. Biologul Elisabet Sahtouris descrie elocvent acest mesaj într-o prezentare cu titlul “Învǎţând de la Naturǎ pentru a crea o familie globala” la “Crearea unei Noi Civilizaţii”, la conferiţa ce a avut loc la Tokyo în noiembrie 2005: “… Globalizarea este un proces natural biologic spre formarea unei familii umane universale.”. Ea a precizat de asemenea că, “Acesta este mandatul nostru evoluţionist pentru crearea unei economii durabile la nivel global şi sǎ devenim cu adevǎrat o familie universalǎ”. Evoluţia va avea loc indiferent de voinţa noastrǎ. Dacǎ vom refuza sǎ acceptǎm asta, vom descoperi că obstacolele vor fi în creştere.

Monitorizarea externǎ şi autorităţile de reglementare, precum şi diversele restricţii sau sancţiuni nu sunt soluţia pentru a aduce oamenii la această înţelegere vitală a interconectǎrii Naturii şi pentru finalizarea scopului uman comun. Soluţia începe cu o schimbare conştientǎ în sistemul relaţiilor umane.

http://ariresearch.org/education-principles/globalization-explained-natural-development

Principiile fundamentale ale unei educaţii globale conştiente

Educaţia globalǎ conştientǎ nu are loc prin studierea de dragul cunoaşterii, ci prin formarea unui mediu adecvat pentru copiii noştri – un mediu care faciliteazǎ dezvoltarea lor, oferindu-le o înţelegere de sine şi a lumii, precum şi posibilitatea de a-şi realiza potenţialul lor enorm şi nevalorificat.

Cele zece principii fundamentale ale educaţiei globale sunt:

1.Mediul construieşte persoana – Un copil este influenţat, în primul rând, de mediu, de copiii în mijlocul cǎrora se aflǎ. Prin urmare, este important să se creeze un mediu în miniaturǎ format din copii şi asemǎnǎtor unei mici familii în care fiecare are grijǎ de celǎlalt. Un copil care creşte în acest mediu nu va putea doar să-şi exprime întreaga creativitate şi sǎ-şi valorifice potenţialul, dar va dezvolta, de asemenea, un sentiment de grijă pentru ceilalţi şi un simţ al responsabilităţii pentru construirea unei societǎţi similare când va fi adult.

2. Exemplu – Copiii învaţă din exemple, inclusiv exemple apropiate şi personale pe care le primesc de la profesori şi părinţi, precum şi cele provenite din mass-media şi, în general, din toate informaţiile la care sunt expuşi.

3. Egalitatea de şanse – Procesul de studiu nu ar trebui să implice o figurǎ superioară, cum ar fi profesorul. Învǎţarea ar trebui în schimb facilitatǎ de un educator, care se comportă şi este perceput ca “unul dintre ei”, în ciuda vârstei sale. De exemplu, lecţia ar trebui sǎ aibǎ loc cu educatorul şi copiii stând în cerc şi discutând împreunǎ de la acelaşi nivel. Rolul educatorului în dirijarea procesului învǎţǎrii este de a conduce treptat copiii la niveluri din ce în ce mai ridicate în toate aspectele legate de învăţare.

4. Grupuri mici, cu mai mulţi profesori – În scenariul optim, fiecare grup de 10 până la 15 elevi este însoţit de doi profesori şi un expert în psihologie. Acest lucru creează intimitatea necesară pentru un proces educaţional eficient.

5. Pregǎtirea activitǎţilor – activitǎţile sunt pǎstrate în filme aflate în ordine pentru ca elevii sǎ le poatǎ viziona împreunǎ mai târziu. Acest lucru le permite copiilor sǎ se observe din afarǎ, sǎ vadǎ cum s-au comportat şi au reacţionat în diverse situaţii, să analizeze schimbările prin care trec şi sǎ-şi dezvolte capacitatea de auto-reflecţie.

6. O zi de şcoalǎ lungǎ – Ziua de şcoalǎ ar trebui sǎ se extindǎ şi dupǎ-amiaza şi sǎ includǎ studiu, odihna, masa, joaca şi discuţii la care sǎ participe toţi copiii împreunǎ. Programul prelungit petrecut în mediul şcolar va maximiza influenţa mediului asupra copiilor şi va accelera dezvoltarea lor.

7. Călătorii şi excursii sǎptǎmânale – O zi pe sǎptǎmânǎ copiii ies în afara şcolii pentru a învăţa în mod direct despre lumea în care traiesc. Locurile vizitate pot include rezervaţii naturale, grădini zoologice, parcuri, fabrici, comunitǎţi agricole, cinematografe, teatre, spitale, sǎli de operaţie, maternităţi, instituţii guvernamentale, case de îngrijire medicală şi multe altele. Copiii vor învăţa astfel despre diferitele procese care au loc în circuitul vieţii din lumea noastrǎ. Turul ar trebui să fie însoţit de explicaţii şi după aceea copiii ar trebui să discute despre ceea ce au vazut.

8. Copiii mai mari îi învaţǎ pe juniori – grupele de vârstă mai mari ar trebui să “adopte” grupurile de vârstă mai tinere, în timp ce grupurile mai tinere ar trebui să le adopte pe cele mai tinere decât ele şi aşa mai departe. Apoi, toţi vor simţi că sunt parteneri într-un proces vital. În plus, copiii sunt influenţaţi mai mult de cei cu puţin mai în vârstǎ decât ei şi astfel, aceastǎ abordare va face procesul de învǎţare mai eficient.

9. Pregătirea pentru viaţa de familie încǎ din copilǎrie – începând cu vârsta de 11 ani, copiii ar trebui pregǎtiţi pentru viaţa de familie. Aceasta include înţelegerea psihologiei celuilalt gen, ceea ce va permite viitorilor soţi să ajungă la o înţelegere reciprocă.

10. Sprijinul parental – Părinţii trebuie să sprijine procesul de învăţământ prin crearea acasǎ a unui mediu care este în armonie cu ceea ce se întâmplă la şcoală. Pǎrinţii ar trebui sǎ vorbeascǎ cu copiii lor despre valorile pe care le-au învăţat în şcoală şi sǎ exemplifice aceste valori prin comportamentul lor. Desigur, pǎrinţii nu ar trebui să încerce să insufle valori diferite.

Folosind aceste metode de învăţământ, permitem copilului să se familiarizeze cu marea diversitate a vieţii şi să ajungă la înţelegerea că doar cooperarea cu alte persoane la fel ca totul din naturǎ, este cheia pentru o viaţă fericită, de succes. Dacă această înţelegere se instaleazǎ în tânăra generaţie, întreaga societate umană se va ridica la un grad mai mare de conştientizare şi existenţǎ.

http://ariresearch.org/education-principles/the-fundamental-principles-in-a-globally-aware-education

Plăcere şi durere

Plăcerea şi durerea sunt cele două forţe prin care vieţile noastre sunt gestionate. Natura noastrǎ înnǎscutǎ – dorinţa de a fi fericiţi – ne împinge să urmǎm o formulă predeterminată de comportament: dorinţa de a beneficia de plǎcere maximǎ cu efort minim. Prin urmare, suntem obligaţi să aleagem plăcerea şi sǎ fugim de durere. Astfel, nu există nici o diferenţă între noi şi orice alt animal.

Psihologia recunoaşte posibilitatea de a schimba priorităţile fiecărei persoane. Putem fi învǎţaţi sǎ ne calculǎm diferit beneficiile. De asemenea, este posibil să preamărim viitorul în ochii fiecărei persoane, astfel încât va fi de acord să experimenteze chinurile prezentului pentru un câştig viitor.
De exemplu, suntem dispuşi să facem eforturi imense în şcoală pentru a învǎţa o meserie care ne va aduce un salariu mare sau o poziţie respectabilă. Este tot o chestiune de calculare a beneficiilor. Am calcula ce plǎcere ne va aduce efortul depus şi dacǎ plǎcerea este mai mare decât efortul, vom acţiona pentru atingerea ei. Acesta este modul în care suntem noi construiţi.

Singura diferenţǎ dintre om şi animal este că omul poate privi spre un scop în viitor şi acceptǎ experimentarea anumitor situaţii grele şi dureroase pentru o rǎsplatǎ viitoare. Dacǎ vom examina aceastǎ caracteristicǎ, vom vedea cǎ toate acţiunile decurg din acest tip de calcul şi acest lucru are loc involuntar.

Condiţionarea mediului

Deşi dorinţa de a fi fericiţi ne obligă să scǎpǎm de durere şi sǎ alegem plăcerea, suntem incapabili sǎ alegem ce fel de plăcere vom dori. Acest lucru se datorează faptului că decizia cu privire la ceea ce ne face plǎcere nu se aflǎ în mâinile noastre şi este influenţatǎ de dorinţele altora.

Fiecare persoană locuieşte într-un mediu cu o anumitǎ culturǎ şi anumite legi. Asta determinǎ nu doar regulile comportamentului nostru, ci ne afecteazǎ şi atitudinea faţă de fiecare aspect al vieţii.

Într-adevǎr, nu ne alegem modul de viaţă, domeniile de interes, activităţile de petrecere a timpului liber, alimentele pe care le vom mânca, sau moda hainelor pe care le purtǎm. Toate acestea sunt alese în funcţie de capriciile şi fanteziile societăţii în care trǎim.

În plus, nu cea mai bunǎ parte a societǎţii face aceste alegeri, ci mai degrabǎ cea mai numeroasǎ parte. De fapt, suntem încǎtuşaţi de stilul de viaţǎ şi de preferinţele societăţilor noastre, care au devenit normele noastre de comportament.

Câştigarea aprecierii societăţii este motivul pentru tot ceea ce facem. Chiar şi atunci când vrem să fim diferiţi, sǎ facem ceva ce nimeni altcineva nu a mai făcut sau sǎ cumpăram ceva ce nimeni nu a mai luat sau chiar sǎ ne retragem din societate şi sǎ ne izolǎm, o facem să câştigǎm aprecierea societăţii. Gânduri cum ar fi, “Ce vor spune despre mine?” şi “Ce vor crede despre mine?” sunt factorii cei mai importanţi pentru noi, deşi avem tendinţa de a¬-i nega şi suprima. La urma urmei, admiterea lor ar însemna anularea “eului” nostru.

Cu toate astea, unde, dacǎ existǎ, vom putea gǎsi libera alegere? Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să ne înţelegem mai întâi esenţa şi sǎ vedem ce elemente ne compun.

http://ariresearch.org/education-principles/pleasure-and-pain-2

Internetul-motorul schimbarii

De ani de zile, am fost pasivi, uitandu-ne si ascultand tot ceea ce a fost difuzat şi citind tot ceea ce a fost scris în ziare şi reviste. Şi, în general, nu am putut să afectam lumea din jurul nostru. Apoi a aparut World Wide Web şi a schimbat lumea noastră. Internetul a revolutionat toata mass-media atunci când a introdus interactivitatea.

Internetul a creat platforma ideală pentru a conecta întreaga umanitate într-o singură reţea. Numărul de utilizatori de Internet la nivel mondial este deja de miliarde. Este doar o chestiune de timp înainte ca Internetul sa devina omniprezent mai mult decat TV-ul. Asa cum multe evenimente globale au demonstrat-o recent, internetul a devenit un jucător puternic în societate, capabil de instigare, dacă nu de initiere a revoluţiilor.

Astazi, masa de utilizatori Internet poate face aproape orice, de la cauzarea ridicarii şi căderii stelelor pop, la ridicarea şi căderea despoţilor. Datorita Internetului, procesele sociale şi culturale, cum ar fi revoluţia recenta din lumea arabă, sunt accelerate şi larg mediatizate. Internetul ne permite să începem o campanie de imbratisare mondiala, sa ne răzbunam pe companiile frauduloase, sa promovam filme împotriva cercurilor conducătoare, şi sa facilitam alegerea oamenilor pentru noi preşedinţi.

Cu un simplu click al mouse-ului, putem fi oriunde în lume şi să comunicam cu aproape orice persoană de pe glob.

Viitorul este aici

Într-adevăr, World Wide Web a devenit un instrument care permite promovarea de idei, o arenă deschisă pentru discuţii şi un loc care poate motiva oamenii la acţiune. Pentru toate acestea, Internetul poate servi drept o infrastructură comună care facilitează iesirea noastra din criza multidimensională cu care ne confruntăm acum. Spre deosebire de crizele anterioare, această criză vine alături de o reţea de comunicaţii foarte bine dezvoltata, care pătrunde în aproape fiecare casă, care are putere şi în care miliarde de mesaje de comunicare sunt schimbate zilnic.

Astfel, tocmai din cauza crizei şi transformărilor care au loc în epoca de comunicare de astăzi, Internetul a evoluat ca fiind un sistem cheie despre intrarea şi manevrarea prin noua noastră lume. Noi trebuie să utilizam web-ul pentru a hrăni idei care sa conecteze oamenii, sa lucram la consolidarea relaţiilor noastre, sa impartasim informaţii şi sa cream sisteme virtuale de sprijin.

Singurul obstacol in prevenirea omenirii de la realizarea acestei mult necesare consideratii a altora şi a Naturii este separatismul noastru. În prezent,încercam sa rezolvam criza, ocupandu-ne de simptome, mai degrabă decât de cauza. Exercitam cantitati enorme de energie şi resurse, încercând să facem lucruri cum ar fi eliminarea saraciei, promovarea drepturilor omului şi a democraţiei, prevenirea colapsului ecologic al planetei, prevenirea exploatării, şi lupta împotriva corupţiei. În timp ce toate acestea sunt cauze nobile, nu vom rezolva nici una dintre ele înainte de a rezolva problema de radacina a egocentrismului uman care le provoacă.

Am putea induce o schimbare globala în toate domeniile vieţii, dar pentru aceasta avem nevoie de un loc, o arenă unde discursul este gratuit, global şi accesibil tuturor; iar Internetul este tocmai acea arena. Aici, putem şi ar trebui să stabilim discuţii creative şi pluraliste cu privire la modurile de a crea o nouă ordine financiară şi ecologica care este atât corecta, cat şi atenta la toate, dar care, de asemenea, permite să se dezvolte iniţiative personale în beneficiul tuturor.

Tehnologia pentru a aduce pe toţi împreună există astăzi. De îndată ce ne vom uni cu toţii în jurul acestei idei, vom fi în măsură să promovam idei de cooperare şi reciprocitate comuna şi vom genera schimbarea necesară pozitivă globala foarte repede.

Spre o conexiune mai profundă

Într-o prelegere cu titlul, “Antropologia de pe YouTube”, la Biblioteca Congresului din 23 iunie 2008, Prof. Michael Wesch, un antropolog senior de la Universitatea din Kansas, a demonstrat noua nevoie, care a fost detectata pe web: “Suntem din ce în ce mai individualisti,” a spus el, “Dar multi dintre noi au o valoare foarte puternică şi dorinţa pentru comunitate. Deci, cu cat mai individualisti am devenit, cu atat mai mult tanjim dupa aceasta comunitate. “Barry Wellman, director al NetLabs si profesor de sociologie la Universitatea din Toronto, a explicat că ne confruntăm cu “individualismul de reţea.” Wesch consideră că această nevoie reflectă dorul pentru o valoare culturală, care fundamental lipseşte din vieţile noastre- unirea.

Conflictul dintre ego-urile noastre în creştere, care se străduiesc să ne detaseze unul de altul, şi direcţia de dezvoltare a noastra spre a deveni o familie globala, pot genera o conexiune mai bună şi mai durabila între noi. Ne putem ridica deasupra barierelor care ne separă -rasă, cultură, sex, limbă şi religie –şi, fără a nega unicitatea noastră indigena, sa găsim un punct de conexiune mai profundă, care exista de fapt sub diferenţele noastre superficiale.

http://ariresearch.org/crisis-resolution/internet%e2%80%94the-engine-of-change

Comunicarea ce ne conectează cu adevărat

Consolidarea mass-mediei în epoca actuală demonstrează legăturile tot mai evidente dintre noi. Dar cu toate acestea, grija noastrǎ pentru nevoile celorlalţi se diminueazǎ rapid. În timp ce mass-media ne leagă strâns împreună, conţinutul şi mesajele pe care le transmite continuǎ sǎ încurajeze separarea dintre noi.

În acest timp al conectǎrii în creştere, relaţiile noastre trebuie să se supună, de asemenea, schimbărilor pentru a sprijini ceea ce este acum inerent în lumea noastră globalizată. În acest scop, imaginaţi-vă un suport media care produce în mod regulat un conţinut care ne arată cât de importanţi suntem unul pentru celǎlalt şi cât de bunǎ poate fi viaţa dacă ne vom schimba atitudinea personală faţă de ceilalţi. Imaginaţi-vă o mass-media care glorificǎ reciprocitatea, unitatea şi consideraţia, peste lăcomie, egoism şi exploatare. Cum se va schimba societatea şi cum va fi dacă în loc de violenţă şi slǎvirea “mea”, “mea”, “mea,” vom fi expuşi la o mentalitate de iubire şi de sprijin reciproc? Ce se va întâmpla dacă jurnalismul de investigaţie transformă în mod pozitiv metodele sale pentru a prezenta oamenii de care beneficiază societatea şi care contribuie la aceasta şi va condamna oamenii care se ridicǎ prin ruinarea altora?

Mass-media se poate extinde, de asemenea, asupra altor aspecte, cum ar fi sǎ ne arate modul în care în Natură, viaţa este durabilă numai atunci când există reciprocitate, armonie şi consideraţie faţă de alte animale şi sisteme naturale. Acum este timpul pentru copiii noştri să nu se mai uite la lucruri de genul roboţi – rǎzboaie. Copiii de astăzi au nevoie sǎ înceapǎ sǎ vizioneze exemple naturale pozitive, care îmbrăţişează conectivitatea, cum ar fi modul în care berzele colaboreazǎ în timpul migraţiei, felul în care acestea creeazǎ o formă de V în zborul lor pentru a diminua împreunǎ rezistenţa aerului şi cum la vederea unei berze slǎbite, alte berze părăseasc imediat stolul pentru a o ajuta. Într-adevăr, exemplele care ilustrează şi educǎ copiii pentru durabilitate prin cooperare şi consideraţie, abundǎ în Naturǎ.
Unii ar putea argumenta că natura este, de asemenea, plinǎ de exemple vicioase. Cu toate acestea, atunci când leul atacǎ o zebră, nu face acest lucru cu intenţia de a o rǎni. Leii şi zebrele coexistǎ armonios în naturǎ. Leul atacǎ zebra dintr-un motiv simplu şi natural: pentru cǎ îi este foame. De îndată ce leul este sǎtul, lasă prada şi îşi continuǎ drumul, permiţând altor animale sǎ se hrǎneascǎ din victima sa. Cu cât privim mai profund în orice parte a Naturii, cu atât mai mult suntem capabili să înţeleagem faptul că legea fundamentală care o guverneazǎ este armonia paşnică şi coexistenţa prin cooperare. De la sistemele observate în natură, toţi putem învăţa modul în care sistemele sociale ale întregii umanitǎţi pot şi ar trebui să funcţioneze.
Această schimbare fundamentală atent studiatǎ este imperativǎ, dacă nu pentru noi, atunci cu siguranţă pentru copiii noştri. La urma urmei, sunt copii care petrec cea mai mare parte din timpul lor în faţa calculatorului sau televizorului şi de aici îşi deprind valorile şi conduitele viitoare. Psihologii avertizează că în orice situaţie dată, copiii nu se comportă raţional. De fapt, ei cautǎ inconştient prin amintiri, scot un mod de comportament pe care l-au văzut pe ecran şi acţioneazǎ în consecinţă. Prin urmare, noi, ca pǎrinţi, suntem responsabili pentru acţiunile în folosul copiilor noştri şi astfel se impune o schimbare fundamentalǎ a conţinuturilor transmise copiilor noştri prin intermediul mass-mediei.

Cele mai strălucite minţi din lume au demonstrat deja că omul este o fiinţă socială înnǎscutǎ. În plus, multe studii de cercetare au arătat că, dacă unei anumite valoari sociale i se acordă sprijinul societǎţii, este mult mai uşor pentru cei mai mulţi oameni să o adopte. De fapt, prin mecanismul asigurat de sprijinul majorităţii sociale, această adoptare a valorilor se întâmplă la noi în mod natural, aproape automat. Astfel, în cazul în care mass-media “ne inundǎ” zilnic cu zeci de exemple de indivizi şi grupuri care sunt atenţi unii faţă de alţii şi care acţionează în beneficiul societăţii, noi, de asemenea, vom începe firesc sǎ ne dorim sǎ facem fapte bune pentru alţii.

http://ariresearch.org/crisis-resolution/communication-that-truly-connects

Climatul – mingea este în curtea noastra

“Pânǎ acum omul a fost împotriva naturii; de acum înainte el va fi împotriva propriei naturi.”
-Dennis Gabor, Inventing the Future, 1964

Nivelul mărilor este în creştere, seceta se rǎspândeşte, iarna este mai rece, vara este mai fierbinte, gheţarele se topesc şi clima, în general, a scǎpat de sub control. Există gripa aviarǎ, gripa porcinǎ, albinele dispar, iar gândacii consumǎ păduri întregi. Pǎmântul începe cu adevǎrat sǎ îşi piardǎ echilibrul.

Cosiliul Consultativ pentru Ştiinţǎ şi Tehnicǎ al preşedintelui Obama a avertizat că, dacă Statele Unite şi celelalte ţări nu acţionează suficient de rapid pentru a opri schimbările climaterice, modificări la care oamenii de ştiinţă se referă ca la un “punct critic”, vor fi urmǎtoarele consecinţe:

• ”Pǎmântul ar fi la mai puţin de 6 ani de pierderea gheţarilor marini din Arctica, a spus el şi astfel se va produce o schimbare a climei în mod neprevǎzut.
• Eliberarea metanului îngheţat prin decongelarea permafrostului în Siberia.
• Incendii mai multe şi mai mari în întreaga lume. “

Consilierii lui Obama au avertizat cu rpivire la seceta severă şi creşterea nivelului mării. Situaţia este atât de gravă încât John Holden, consilierul ştiinţific al lui Obama, a sugerat “Declanşarea particulelor de sulf în atmosfera superioarǎ,” pentru a rǎcori în mod artificial atmosfera.

Dar cum a ajuns Pământul într-o astfel de stare? Noi am dori să oferim o abordare diferită pentru a răspunde la această întrebare, una care se ocupǎ mai degrabă cu rǎdǎcina problemei decât cu manifestările sale.

Echilibru şi reciprocitate

Pentru a înţelege de ce pământul înclinǎ spre dezechilibru, să analizǎm pe scurt termenul “Naturǎ”. Prima imagine care ne vine în minte gândindu-ne la cuvântul “Naturǎ” ar fi copaci, peisaje sau animale. Acestea sunt toate părţi ale naturii, dar ele sunt doar elemente ale unui sistem mult mai larg. O perspectivă dintr-un unghi mai larg arată că Natura este mult mai mult decât plante, animale şi munţi. Natura este un sistem organizat, care este responsabil pentru funcţionalitatea corectă şi bunăstarea tuturor pǎrţilor sale. Acest sistem organizatoric cuprinde întreaga realitate şi se străduieşte să aducă toate elementele sale în echilibru şi armonie.

Dacă izolǎm elemente din natură şi le examinǎm separat, ele ne vor părea ca şi cum ar funcţiona independent. Dar, dacă luăm în considerare funcţionalitatea lor în cadrul întregului sistem, vom vedea că fiecare element renunţă la auto-beneficiu pentru a contribui la crearea unui sistem armonios, în care toate lucreazǎ pentru binele comun.
Vizualizarea Naturii prin ochii unei pǎsǎri ne dezvǎluie că acest sistem regulator se aplică pentru fiecare din elementele naturii. Acesta este un organism compus dintr-o multitudine de organe şi armonia dintre ele permite continuitatea tuturor formelor de viaţă.
O colonie de furnici, de exemplu, este formatǎ din milioane de furnici care acţionează la unison. Dar colonia este doar o parte din numeroase alte elemente – ce par adesea concurente – care împreună constituie un ecosistem echilibrat.
Exemplele fascinantei co-relaţii din Naturǎ sunt peste tot: albinele polenizeazǎ flori, vulturii devoreazǎ carcasele lasate sǎ putrezeascǎ de prǎdǎtori, gandacii de bălegar se hrǎnesc cu fecalele altor animale, etc.
Apoi, există omul. Exemplele despre modul în care omul abuzeazǎ de Naturǎ sunt atât de omniprezente cǎ e de prisos să le menţionăm. De fapt, ar fi destul de corect să spun că nu este nici un domeniu de activitate umanǎ în care noi sǎ nu aruncǎm Natura în dezechilibru.

Veriga lipsǎ

În timp ce leul sacrificǎ o zebră doar pentru a-şi umple stomacul, omul se bucură de superioritatea lui asupra altora. Rasa umană este singura creatură ce doreşte să exploateze mediul înconjurǎtor pentru propriul interes. Noi nu ne rezumǎm niciodatǎ la ceea ce avem; vom lua de la mediu mult mai mult decât avem cu adevărat nevoie şi ne va face plǎcere suferinţa altora.
La baza comportamentului social uman stǎ ego-ul, care preferă întotdeauna propriul interes în locul binelui comun. Dar dacă suntem sau nu conştienţi de asta, noi suntem parte a Naturii şi faptul că ne simţim “mai presus” ne plasează într-o situaţie precară. Dacă vrem să ne ajutǎm, trebuie să începem cu singura cauzǎ care încalcǎ echilibrul Naturii: noi.

Măsuri practice

1) În legătura cu Pǎmântul
Noi trebuie să fim mai atenţi cu Pământul, să înţeleagem că trăim pe o planetă mică şi că suntem cu toţii interdependenţi. Nu avem nici un alt Pământ unde sǎ fugim la momentul în care îl vom epuiza şi polua pe aceasta iremediabil, aşa că acum trebuie să ne comportǎm înţelegând că, dacă nu vom acţiona în mod responsabil, copiii noştri nu vor avea unde să trăiască.
2) Relaţiile umane

Reducerea emisiilor de CO2 şi reciclarea pentru a ajuta ecologia Pământului sunt toate acţiuni importante şi utile şi trebuie sǎ le urmǎm. Cu toate acestea, în gândirea noastrǎ centratǎ pe sine, ele sunt la fel de eficace precum aspirina în tratamentul cancerului. Aceste măsuri ne-ar putea face sǎ ne simţim mai bine pentru moment, dar acestea nu rezolvă adevarata problemǎ.
Numai când vom începe să schimbǎm relaţiile umane vom porni restabilirea echilibrului general al Naturii. Dacă ţinem cont de faptul că singurul element din lume care este în afara echilibrului este egoismul nostru, nu vom uita că acesta este, de asemenea, singurul lucru care necesită reparat.
Pentru a rezolva asta trebuie să cultivăm programe educaţionale care promovează considerţia reciprocǎ, egalitatea şi cel mai important – înţelegerea Naturii în general şi natura umană în special. Noi ar trebui să împuternicim instituţiile de învăţământ să iniţieze aceste programe, în fiecare ţară şi în toată lumea printr-un efort coordonat la nivel global. Infrastructura şi instituţiile pentru a induce această schimbare există deja, noi trebuie pur şi simplu să decidem împreună cǎ vrem sǎ facem acest lucru.
Când vom crea relaţii de consideraţie şi de grijǎ reciprocă, vom fi la unison cu Natura şi astfel vom inversa actuala cale descendentǎ a umanitǎţii într-un viitor luminos al armoniei şi pǎcii.

http://ariresearch.org/crisis-resolution/climate%E2%80%94the-ball-is-in-our-court

http://ariresearch.org/global-education/

O schiţă iniţială pentru un proiect de construire a unui mediu virtual educaţional pentru copiii din toată lumea, care a fost prezentat înaintea Irinei Bokova, Director General al UNESCO, în cadrul unei reuniuni ce a avut loc in 02 februarie 2011

Scopul proiectului

Scopul proiectului este de a oferi un mediu virtual educaţional pentru copiii din toată lumea, unde copiii sa câştige conştientizarea lumii integrale în care trăiesc şi să recunoască necesitatea de a trăi dupa legile lumii noi. Până la sfârşitul primului an, anticipam ca vom avea până la 100.000 de copii din intreaga lume, de diferite naţionalităţi şi religii, care au ajuns să recunoască importanţa realizarii valorilor de bază, astfel cum vor fi convenite de către UNESCO şi Institutul de Cercetare Ashlag (ARI).

Mijloacele

Mijloacele de a atinge obiectivul sunt prin crearea unui mediu on-line care să faciliteze un proces evolutiv de învăţământ.
Vom construi un mediu în care copiii vor fi supusi unui proces evolutiv, transformându-i în fiinţe umane tolerante, responsabile şi grijulii, care înţeleg oportunităţile şi responsabilităţile de a fi un cetăţean al lumii.
Mediul va permite copiilor să ia parte la diverse activităţi cu alţi copii din întreaga lume, ceea ce-i va ajuta să simtă interconectivitatea lor cu prietenii pe care-i vor face pe întreaga planetă.
Ei vor înţelege şi învata prin componente / activităţi care vor fi parte a site-ului ca au o oportunitate de a imbunatati umanitatea, prin acţiunile şi intenţiile lor. Noi credem că expunerea la acest tip de mediu va schimba copii, transformându-i în “adulţi globali, integrali,” aşa cum au învăţat treptat să trăiască dupa valorile fundamentale ale UNESCO şi ARI.

Metodologia si monitorizarea

Limbajul, percepţia, principiile şi valorile sunt cele care au fost portretizate aici. Cu toate acestea,ele trebuie să fie transmise prin activităţi, jocuri şi alte mijloace. In acest moment, ceea ce este necesar este de a traduce ideile în acţiuni, precum şi mesajele în ajutoare ale învăţământului cu care copiii sunt familiarizaţi.

Anumite indexuri ce trebuie să fie stabilite pentru a măsura succesul procesului şi dezvoltarea procesului de învăţământ vor fi însoţite de o monitorizare constantă a calităţii şi metodologiei.
Alături de monitorizarea educaţionala şi metodologica, vom crea sisteme de control şi de urmărire, care vor monitoriza permanent evoluţia proiectului în ceea ce priveşte participarea de la ţară la ţară, atingerea obiectivelor şi ţintelor care au fost stabilite în avans, precum şi a orarelor prestabilite.

Grupul de control – Dovada

De la debutul programului, vom fi capabili de a urmări impactul mediului şi succesul metodei prin intermediul unui grup de control care va include copii care se potrivesc grupelor de vârstă, definiti ca publicul-ţintă. Părinţii şi educatorii vor asista, de asemenea. În plus, vom pune rezultatele la dispoziţia educatorilor interesaţi şi care ar fi dispuşi să participe şi să publice studiile bazate pe munca noastră.

In prima etapa, grupul de control va consta în copii din întreaga lume care vorbesc engleză, spaniolă şi rusă, şi care au mentalităţi şi medii religioase, culturale şi socio-economice diferite.
Ca o notă separată, programele interactive de studiu online au fost intr-o tendinţă de creştere în ultimii ani, dar cele mai multe dintre ele sunt incomplete sau insuficient de cuprinzătoare, şi, prin urmare, nu abordează toate problemele cu care ne-am dori să lucram.

Revizuirea site-urilor similare

Dintre toate site-urile de internet educaţionale pe care echipa ARI le-a examinat, nici unul nu a încercat să conecteze participanţii unul cu altul. Cu alte cuvinte, munca acolo este individuala şi are loc unu-la-unu cu calculatorul.
Cele mai multe site-uri nu abordeaza deloc problemele sociale, nici nu se angajează în valori de predare.
În combinaţie cu programul, ca parte a celei de-a doua etape, vom dezvolta un program de studiu al “deprinderilor de viaţă”, pentru a fi utilizat de către educatori şi instituţiile de învăţământ din întreaga lume.
Publicul ţintă în primul rând se împarte în trei categorii: copii, părinţi, şi profesori.

Copii

Varste cuprinse intre 8-12 ani şi 12-15 ani

Am selectat aceste grupe de vârstă din mai multe motive:

• Dorim să arătăm că metoda afectează copiii şi modificările acestora in mai bine, indiferent de vârstă. Prin urmare, am ales două grupuri diferite de vârstă.

• Din moment ce ne dorim sa demonstram o schimbare fundamentală, am ales grupele de vârstă care fac posibil a se vedea în mod clar modificările, nelasand nici o îndoială că modificările au avut loc. Aceste vârste, considerate deosebit de dificile, fac mai uşor de demonstrat schimbările semnificative.

• La varste mai mici, cum ar fi 6-8 ani, problemele sunt mai puţin acute. La aceste varste, copiii au inceput doar procesul de a fi absorbiti în şcoală, moment în care nu există încă nici o dificultate reală. Efortul lor principal este de a se adapta la mediul şcolar pe care il întâmpină pentru prima dată.
• Deşi copiii de astăzi încep să utilizeze Internetul foarte devreme in viata, partea problematică a acestui lucru este mult mai acută la grupele de vârstă pe care le-am ales. Unul dintre scopurile pe care le-am stabilit este ca copii să fie expuşi la program prin utilizarea internetului, şi să utilizeze acest instrument in mod responsabil ca un mijloc de a circula mesajul de unitate şi de consideraţie reciprocă, valorile cerute noua de către lumea globala.

Părinţii

La aceasta varsta, copiii trebuie să fie abordati prin intermediul părinţilor. Prin urmare, părinţii trebuie să fie pe deplin implicati şi sa participe la proces împreună cu copiii.
Noi credem că, fără a obţine acceptarea părinţilor, va fi o provocare sa atingem obiectivul comun.

Educatorii

Educatorii sunt un public ţintă importantă pentru a pregăti terenul de introducere a metodei catre alte parti care vor dori să adopte metoda sau părţi din ea în viitor.
Există multe site-uri care oferă metode de predare şi extrascolare pentru copii. Bunul nostru unic va consta în menţinerea următorului text “valorile inseamna a cunoaşte”, precum şi utilizarea la maxim a tuturor mijloacelor de care dispunem: valori, mijloace, cunoştinţe.

http://ariresearch.org/global-education/454/

Anul 2011 găseşte lumea în mijlocul unei crize multidimensionale care a fost “prevazuta” de mai mulţi ani, dar care doar recent s-a materializat in constiinta noastra. Asistăm la o criză ecologică, alaturi de o extinsa lovitura financiara, care ameninţă foarte mult existenţa noastră, urgenţele umanitare, escaladarea crizelor in educaţie, ştiinţa şi relatiile familiale, o creştere alarmantă a consumului de droguri şi o creştere mondiala a terorismului.

O modalitate de gestionare a crizelor propune soluţii locale şi discrete pentru fiecare din zonele afectate, cum ar fi economia, politica, ecologia, educaţia, şi aşa mai departe. Noi dorim să oferim o abordare diferită şi mai largă: ne confruntăm cu o criză globală, care necesită, prin urmare, o soluţie globală. Dar, pentru a sugera o astfel de soluţie, trebuie mai întâi să analizam şi să înţelegem cauzele care au adus la această criză globală.

Existenţa de la existenta locala la existenţa globala

Din zorii istoriei, forţa de propulsie a omenirii a fost evolutia perpetua a egoismului. În trecut, constructia noastra egocentrista a permis umanitatii să supravieţuiască, să crească, şi în cele din urmă să prospere. Cu cat mai mare a fost dorinţa noastră de a ne satisface nevoile, cu atat mai sofisticate au fost modalităţile pe care le-am inventat pentru a le satisface.

La inceput, am trăit în clanuri retrase. Apoi au crescut clanurile şi luptele asupra oamenilor şi asupra teritoriului rezultat. În acelaşi timp, am dezvoltat agricultura, care a adus comerţ mai elaborat şi legăturile comerciale intre noi. Mai târziu însă, revoluţiile sociale, culturale si educaţionale au apărut pe scena, consolidand în continuare legăturile dintre noi.

Înţelegerea faptului că am putea atrage mai mult bine din combinarea eforturilor şi din unirea forţelor a produs era industriala (precum şi sistemul de învăţământ), urmată de epoca modernă, şi în cele din urmă,de revoluţia informaţională, care a ridicat conexiunile dintre oameni până la un nivel cu totul nou si sofisticat. După zeci de mii de ani, lumea a devenit un sat global, în care suntem cu toţii conectaţi social, politic şi economic.

Şi la acest punct forte în timp, schimbarea fundamentală care a început în secolul 21 a fost expusa: puterea care a condus indivizii până acum a fost inversată de la ego-ul personal la ego-ul global, şi ne-a legat pe toti într-un cerc vicios. Aceasta, la rândul său, a indus o serie de evenimente de schimbare a lumii:

• Omenirea a devenit un sistem integral, global, în care toti suntem interdependenti.

• Din momentul în care umanitatea s-a transformat într-un sistem integral, global, normele care se aplică la orice astfel sistem in natură au început să se aplice chiar cu şi mai multa importanta pentru umanitate, de asemenea. Deoarece sistemul naturii caută mereu echilibrul, supravieţuirea oricărui sistem depinde de măsura în care fiecare dintre elementele sale primeşte ceea ce este necesar pentru existenţa sa şi utilizează restul eforturilor sale pentru a beneficia sistemul ca întreg.

• Atâta timp cât vom continua să ne raportam unul la altul in mod egoist (în ciuda faptului că lumea a devenit integrala), noi suntem cei care acţionează împotriva legilor care se aplică în orice sistem închis din Natura. În acest sens, suntem ca si celulele auto-consumatoare dintr- un organism. În cazul unui corp uman, rezultatul este o tumora canceroasa. În cazul umanităţii, rezultatul este o criză în fiecare domeniu al vieţii moderne.

• Soluţia la criză: Trebuie să ridicam reţeaua noastra de conexiuni la un nivel cu adevărat global. Fiecare persoană trebuie să recunoască natura lumii în care trăim şi să realizeze că în secolul 21, soarta unei persoane depinde de atitudinea ei faţă de alte persoane.

Din această perspectivă, devine clar faptul că noua lume ce a apărut în faţa noastra la începutul secolului 21 nu este una care necesită soluţii materiale, financiare sau politice.

Mai degrabă, în primul rând, este nevoie de o soluţie educationala.

http://ariresearch.org/global-education/454

O privire la un curriculum şcolar tipic va dezvălui ceea ce ştim cu toţii: şcolile încearcă să ofere copiilor instrumentele pentru studii universitare în colegiu şi universităţi, dar nu-i pregătesc pentru viaţă.

In general, şcolile din toată lumea le ofera o educaţie care se bazează pe nevoile care au fost stabilite, în contextul revoluţiei industriale. Din păcate, foarte puţine s-au schimbat de atunci, în ciuda faptului că şcolile au menirea de a pregăti copiii pentru viaţa în secolul 21. Mai mult decât atât, nu numai ca este dificil pentru şcoli să pregătească copiii pentru viaţă în lumea contemporană, dar o fac şi mai dificilă prin supunerea acestora la o cursa pentru realizări, în timp ce le insufla modele de competitivitate în locul practicilor de consideraţie şi colaborare.

Pentru a hrăni o generaţie care va conduce lumea afara din criza in care este, trebuie să creăm un mediu în care fiecare dintre ei simte si intelege ca el sau ea este câştigător, prin contribuţia capacităţilor sale unice pentru succesul întregii societăţi . Şi desi poate fi putin surprinzator, instrumentul pentru dezvoltarea unui sistem complementar de învăţământ există deja: Internetul.

Astazi, World Wide Web este o realitate universala şi a devenit mediul natural al tineretului nostru. Internetul a dovedit deja că poate servi ca o platforma pentru promovarea noţiunilor sociale şi culturale, cultivarea discuţiilor, şi motivarea oamenilor la acţiune. Acesta isi atrage cea mai mare parte a puterii sale din neutralitatea, colectivitatea şi interactivitatea pe care le permite, dar mai ales din puterea pe care o dă navigatorilor web.

Aşa cum am stabilit un sistem educaţional care intenţionează să ne pregătească copiii pentru viaţa în lume, trebuie să adăugăm acum o educatie complementara -un mediu on-line interactiv, care mizează pe valori ca unirea, colaborarea şi consideratia fata de altii, pentru a depăşi înstrăinarea şi separarea care impovareaza foarte mult lumea noastra astăzi.

Inca din copilărie, o persoană trebuie să ştie că ego-ul, care este dorinţa de a se bucura în detrimentul altora, este cauza principală a tuturor suferinţelor care există în lumea adulţilor. Noi trebuie să demonstram copiilor, prin diverse ajutoare şi activităţi, cum relaţiile de consideraţie reciproca, toleranţa şi înţelegere reciproca vor îmbunătăţi drastic viaţa lor şi a noastră, la fel cum relaţiile echilibrate şi armonioase in natura au facilitat existenţa vieţii şi supravieţuirea speciilor noastre până acum.

Mai mult decat atat, asa cum fondatorii psihologiilor comportamentale şi sociale au demonstrat, si cum studiile contemporane în ştiinţele sociale indică, elementul decisiv în modelarea personalităţii şi comportamentului unei fiinţe umane este mediul social al cuiva. Şi pentru că tânăra generaţie îşi petrece cea mai mare parte a timpului pe Internet, este necesar să se creeze pentru ei o platforma pozitiva, care le va oferi o alternativa la valorile individualiste, narcisiste, promovate pe internet in prezent.

Din experienta noastra, lucrand cu grupuri de copii din întreaga lume, vedem o convingătoare dovada că mediul on-line poate si ofera un mediu social complet si satisfacator, de corelare a diferenţelor culturale, etnice, religioase, sexuale, rasiale şi care permite tuturor membrilor societăţii sa realizeze integrarea completă şi sprijinul reciproc.

Suntem siguri că, familiarizand copiii cu complexitatea vieţii în lumea globala, prin jocuri, clipuri video, discuţii, şi interacţiuni simple, putem ajunge la o schimbare globala, istorica şi, dacă vom reuşi sa crestem o generaţie în acest fel, vom avea astfel un început de corecţie de care va beneficia fiecare generaţie viitoare.

Etapele practice (dupa cum au fost prezentate Irinei Bokova, Directorul General al UNESCO, în cadrul unei reuniuni care a avut loc pe 2 februarie 2011):

1. Ca un prim pas, ne oferim să organizam o conferinţă specială a UNESCO intitulata, “Educaţia Virtuala pentru Globalism”, la care cele mai proeminente figuri în educaţie din întreaga lume vor fi invitate pentru a discuta despre măsurile practice de a adapta educaţia noastră pentru a facilita mai bine viaţa într-o realitate integrala şi globala. Conferinţa ar fi transmisa în direct de pe site-ul UNESCO, precum şi de pe site-ul Institutului de Cercetare Ashlag (ARI),unde aceasta va fi difuzata simultan în şapte limbi. În urma acestei conferinţe, UNESCO ar publica o carte care încorporează prelegerile selectate din conferinţa, care va fi trimisa tuturor organizaţiilor relevante de învăţământ guvernamentale şi private din întreaga lume, precum şi la potentialii donatori. Am demonstrat experienta si infrastructura pentru a efectua toate aceste idei.

2. În timp ce lucram la conferinţa, ne oferim sa începem un proiect comun de instituire a unui portal web privind educaţia complementara sub auspiciile UNESCO, al cărui scop principal ar fi de a educa pentru globalism.

3. Ca parte a acestui proiect virtual, UNESCO va stabili un centru de educaţie internaţionala, lipsit de interese politice şi / sau economice, pentru a aduce împreună cele mai bune minţi din domeniul ştiinţelor naturale şi sociale din întreaga lume. Aceşti experţi ar dezvolta căi de informare pentru a explica despre noua lume in care suntem în prezent. Ei ar colabora cu inginerii de calculator pentru a găsi modalităţi inovatoare de a transmite aceste informaţii vitale copiilor (anexa la prezentul document conţine o schiţă iniţială pentru un astfel de proiect).

4. În timp ce construim site-ul, am pregăti manuale pentru predarea unui nou domeniu de studii pe care UNESCO le-ar oferi departamentelor de educaţie din întreaga lume-Global Humanity Studies. Aceste manuale ar oferi şcolilor şi cadrelor didactice metode şi instrumente de predare pentru a le permite să utilizeze site-ul la potenţialul maxim.

In modul în care îl vedem, UNESCO poate conduce la stabilirea sistemului de informaţii de care lumea are nevoie acum. Procedând astfel, UNESCO nu va dovedi numai angajamentul său faţă de bunăstarea umanităţii, în general, şi în special fata de copii, dar va conduce, de asemenea, omenirea spre obiectivul unei lumi mai bune, mai luminate pentru toţi.

EDUCAŢIA GLOBALA

http://ariresearch.org/global-education/454

Starea actuală a tinerilor de astăzi reflectă realitatea secolului 21. La suprafaţă, tinerii noştri pot să apară superficiali, indiferenti, pierduti într-un tărâm virtual de smartphone-uri si tablete, dar adevărul este că acestia sunt mult mai dezvoltati decât noi. Este o generaţie care trăieşte şi respiră într-o lume conectată, rapida şi integral, unde frontierele politice nu există şi unde toţi sunt cetăţeni ai unei sfere globale.

Dacă ne uităm în inimile lor, vom descoperi o întreagă generaţie care nu se motiveaza sa urmeze traseul sigur al facultatii, carierei, copiilor, dar caută să cunoască “Pentru ce?”. Ei doresc să înţeleagă rolul lor în lume şi tipul de conexiuni pe care trebuie să le stabilească pentru a obţine fericirea. Acesta este motivul pentru care sunt sfidători faţă de sistemul de învăţământ pe care l-am construit. Aceasta nu este o informaţie inutila de care au nevoie, ei au nevoie de o educaţie în adevăratul sens al cuvântului.

Agenda educaţionala a secolului 21 nu trebuie să fie hrănirea forţată cu informaţii a tinerilor. Dimpotrivă, aceasta ar trebui să furnizeze aptitudinile sociale care ii ajuta sa depaseasca alienarea şi neîncrederea, ce abundă în societatea de astăzi. Pentru a face din tineret o forţă activă în iniţierea schimbărilor sociale, trebuie să-i ajutam să înţeleagă legile lumii noi. Chiar mai important, trebuie să-i ajutam sa vada ce pot face pentru a folosi aceste legi în favoarea lor.

In felul lor unic, tinerii de astăzi ne conving pe noi- generaţia lumii vechi- să realizam că lumea s-a schimbat şi că trebuie să ne regândim poziţia noastră în ea.

http://ariresearch.org/

Dacă am rezuma factorii care ne construiesc, vom vedea că în cele din urmă, suntem conduşi de douǎ surse: elementele nostre înnăscute şi informaţiile pe care le acumulǎm din mediul înconjurǎtor în timpul vieţii.

Interesant, ştiinţa a ajuns la concluzii similare. Începând cu anii 1990, domeniul geneticii comportamentale a câştigat teren. Acest domeniu al ştiinţei urmăreşte legăturile dintre gene şi personalitate şi calităţile umane cognitive şi comportamentale, cum ar fi iritabilitatea, aventurarea, timiditatea, violenţa şi dorinţa sexualǎ.

Unul dintre primii cercetători în acest domeniu a fost profesorul Richard Abstein, şef al Departamentului de Cercetare de la Herzog Psycho-Geriatric Hospital din Ierusalim, Israel. Prof. Abstein susţine că genele determină aproximativ 50% din trăsăturile noastre, iar restul este determinat de mediul înconjurător.

Din moment ce nu putem schimba structura noastră înnăscută, trebuie să ne întoarcem la cel de-al doilea element de care depinde dezvoltarea noastrǎ – mediul înconjurǎtor. Singurul lucru pe care îl putem face pentru a progresa în realizarea scopurilor noastre în viaţǎ este sǎ ne alegem un mediu care sǎ ne împingǎ în acest sens.

Înţelegerea acestui principiu necesitǎ anumite cunoştinţe, dar se pare cǎ azi, tot mai mulţi deja şi le-au însuşit.

Dacă dorim să transformǎm atitudinea noastră din egoistǎ în altruistǎ, trebuie să ne aducem pe noi înşine într-o stare în care dorinţa noastră de a avea grijă de fericirea altora şi legǎturile cu ei sunt mult mai mari decât dorinţa noastră pentru orice posesiune egoistǎ. Acest lucru se poate întâmpla numai dacă valorile mediul nostru afirmă că altruismul este cel mai important.

Noi am fost fǎcuţi ca şi creaturi sociale, egoiste. Prin urmare, nu este nimic mai important pentru noi decât opiniile celor din jurul nostru. Suntem complet şi involuntar controlaţi de opiniile societăţii şi suntem dispuşi să facem tot ce putem pentru aprecierea ei, recunoaştere, respect şi faimǎ. Acesta este motivul pentru care societatea poate insufla o varietate de valori şi comportamente membrilor sǎi.

Societatea construieşte, de asemenea, criteriile pe care le folosim pentru a ne măsura respectul şi stima de sine. Prin urmare, chiar şi atunci când suntem singuri, ne desfăşurăm activitatea în conformitate cu codurile societăţii. Cu alte cuvinte, chiar dacă nimeni nu ştie despre un anumit act pe care îl vom realiza, noi vom continua de dragul auto-aprcierii.

Pentru a începe construirea dorinţei noastre de a avea grijă de ceilalţi şi de a crea legǎturi ca pǎrţi ale unui singur sistem, trebuie să fim într-o societate care acceptă acest lucru. Dacă oamenii din jurul nostru apreciazǎ altruismul ca pe cea mai mare valoare, fiecare dintre noi va fi în mod natural obligat să se supună şi să adopte acest fapt.

În mod ideal, mediul nostru ar trebui să proiecteze asta: “Pentru a fi în echilibru cu Natura, fii bun pentru ceilalţi, pentru sistemul unic din care faci parte!” Atunci când dorinţa altruistǎ este evidentă în mediul nostru înconjurător, vom absorbi această valoare din el . Dacă ne întâlnim cu memento-uri şi respect pentru altruism oriunde am merge, atitudinea noastră faţă de ceilalţi se va schimba. Treptat, cu cât ne gândim mai mult la asta, cu atât mai mult vom dori să devenim părţi sănătoase în cadrul sistemului unic.
Atunci când mediul nostru va fi format din oameni care caută echilibrul cu Natura, ne vom simti protejaţi, fericiţi şi fără griji. Acesta este tipul de viaţă spre care Natura conduce umanitatea.

http://ariresearch.org/

Evoluţia dorinţei de a primi plǎcere a produs umanitǎţii nevoia constantǎ de a se dezvolta, de a inventa şi de a descoperi lucruri noi. O dorinţǎ mare înseamnǎ nevoi mai mari care dau agerime intelectualǎ şi abilitǎţi perceptive. Creşterea dorinţei de a primi dezvoltǎ evoluţia umanitǎţii în urmǎtoarele moduri:

În primul rând, înclinaţia cǎtre plǎcere se manifestǎ în dorinţele fizice, cum ar fi dorinţa de supravieţuire, reproducere şi de a avea o familie. Aceste dorinţe au existat încă de la începuturile omenirii. Dar deoarece omul este o fiinţă socială, dorinţele suplimentare au evoluat în noi şi s-au numit “dorinţe umane” sau “dorinţe sociale”, cum ar fi dorinţa de bogăţie, onoare, suveranitate şi faimǎ. Aceste dorinţe au schimbat faţa umanitǎţii, au introdus clasele sociale, sistemele ierarhice şi au schimbat structurile socio-economice.

Ulterior, a apǎrut dorinţa de cunoaştere. Aceastǎ dorinţǎ s-a manifestat în evoluţia ştiinţei, sistemelor educaţionale şi cultură. A apărut pentru prima dată în timpul Renaşterii şi a continuat de-a lungul Revoluţiilor industriale şi ştiinţifice, precum şi în ziua de azi.

Creşterea Mişcării Iluministe şi a secularismului în societate a încurajat manifestarea dorinţei de cunoaştere. Această dorinţă este necesarǎ omului pentru a înţelege totul despre realitatea înconjurătoare. Prin urmare, el a căutat din ce în ce mai multe informaţii şi a vrut să cerceteze şi sǎ controleze tot.

Dacă vom observa evoluţia omului în cultură, educaţie, ştiinţă şi tehnologie, având în vedere înţelegerea faptului că dorinţele conduc la toate aceste procese, vom trage concluzia că evoluţia dorinţelor a creat, de asemenea, toate ideile noastre, invenţiile şi inovaţiile. Toate acestea sunt doar unelte “tehnice”, “slujitori”, care au evoluat pentru a satisface nevoile pe care aceste dorinţe le-au creat.

Acest proces al evoluţiei dorinţei are loc nu numai în integralitatea umanitǎţii de-a lungul istoriei, ci se întâmplă în viaţa privată a fiecăruia dintre noi. Aceste dorinţe multiple sunt folosite una câte una, într-o varietate de combinaţii şi direcţioneazǎ cursul vieţii noastre.

De fapt, motorul intern care ne propulsează înainte şi induce procesele care se desfăşoară în societatea umană, este de fapt dorinţa noastrǎ de a fi fericiţi. Evoluţia dorinţelor noastre este neîncetată şi proiecteaza pezentul şi viitorul nostru.

http://ariresearch.org/

De-a lungul istoriei, omenirea a încercat numeroase moduri de a anula ego-ul sau de a-l reduce artificial, în scopul de a ajunge la egalitate, dragoste şi echitate socială. Revoluţiile şi schimbările sociale au venit şi au plecat, dar toate au eşuat, deoarece echilibrul nu poate fi obţinut decât combinând corect puterea maximă de primire cu puterea deplinǎ de a darui.

Legea comunǎ pentru toate organismele vii este îmbinarea altruismului cu elemente egoiste. Aceste două elemente contradictorii – altruismul şi egoismul, dăruind şi primind -există în fiecare materie, creaturǎ, fenomen şi proces.

La nivel material, nivel emoţional, sau orice alt nivel, veţi găsi întotdeauna două forţe, nu doar una. Acestea se completează şi se echilibreazǎ una pe alta, manifestându-se într-o varietate de moduri: ca electronii şi protonii, o sarcină negativă şi o sarcină pozitivă, respingere şi atracţie, acid şi bază, ură şi iubire. Fiecare element din Naturǎ menţine o relaţie de reciprocitate cu sistemul sprijinindu-l şi aceste relaţii armonioase constau în a dǎrui şi a primi.

Natura aspiră să ne aducă la perfecţiune, pentru fericirea nemǎrginitǎ. Prin urmare, Natura ne-a întipǎrit dorinţa de simţi plǎcere. Nu este necesar sǎ anulǎm această dorinţă; avem nevoie doar sǎ o corectǎm, sau, mai precis, sǎ schimbǎm modul în care ne folosim dorinţele pentru propria plǎcere, trecând de la o abordare egoistǎ la una altruistǎ.

Evoluţia corectă foloseşte puterea maximǎ a dorinţei de a primi plǎcere, dar în forma sa corectată. Mai mult decât atât, deoarece ego-ul este Natura noastrǎ, este pur şi simplu imposibil să-l contracarǎm sau sǎ-l restrângem o perioadă nedeterminată, pentru că asta ar fi împotriva Naturii. Dacă încercăm să facem asta, vom descoperi că ne este practic imposibil.

Faptul cǎ starea noastră actuală nu indică dorinţa Naturii ca noi sǎ fim fericiţi, este din cauzǎ că perfecţiunea Naturii nu se poate observa în orice creatură înainte de a ajunge la forma sa finală. La fel ca un fruct care suferă mai multe etape până când este complet copt. Nu numai cǎ în fazele sale anterioare nu aratǎ nicio dovadǎ a formei sale finale frumoase şi dulci, dar ca sǎ ne deruteze, ne aratǎ opusul acestei forme: cu cât e mai dulce fructul la final, cu atât e mai amar în fazele timpurii ale dezvoltǎrii sale.

Acelaşi lucru este valabil şi pentru om: starea noastră actuală nu este cea completă şi finală, deoarece ego-urile noastre nu şi-au terminat dezvoltarea.
Acesta este motivul pentru care starea noastrǎ pare negativǎ. Cu toate acestea, la fel ca în fructele din copac, nu există nimic în noi ce trebuie distrus sau care nu a fost pus în noi încǎ de la începuturi.

Forţa ego-ului este un lucru minunat. Ea ne-a adus atât de departe şi datorită acesteia, vom ajunge, de asemenea, în starea perfectǎ. Acesta este ego-ul care ne împinge înainte şi facilitează progresul nelimitat. Fǎrǎ el, nu am fi evoluat ca o societate umană şi nu ne-am fi dieferenţiat fundamental de animale. În cele din urmă, datorită ego-urilor noastre, am ajuns acum în situaţia de a ne conecta într-o famile la nivel mondial.

Trucul este de a gǎsi cea mai bunǎ şi mai înţeleaptǎ cale de a ne folosi ego-ul pentru progresul legǎturilor altruistice cu ceilalţi. Noi nu trebuie să suprimǎm acţiunile noastre naturale egoiste. Dimpotrivă, noi ar trebui să utilizǎm puterea influenţei sociale pentru a obţine cea mai bunǎ şi eficace dezvoltare socialǎ.

De exemplu, în mod normal, noi gândim despre invidie şi mândrie în termeni negativi.Dar dacǎ în loc sǎ apreciem oamenii care folosesc societatea pentru propriile scopuri egoiste, am lǎuda oamenii care contribuie în societate şi i-am condamna pe cei ce nu o fac – oamenii ar începe sǎ invidieze un modus operandi pozitiv. În acest fel, înclinaţiile noastre naturale ne vor permite să atingem echilibrul cu Natura şi sǎ creǎm o lume mai durabilă.

http://ariresearch.org/

Problema

Cu cât ne vom dezvolta mai mult, cu atât va deveni viaţa mai complicatǎ şi mai imprevizibilǎ. Asta înseamnă că există forţe pe care noi nu le putem vedea sau simţi, motiv pentru care ni se pare că descoperim brusc tot felul de lucruri pe care nu le-am anticipat. Dacă am şti despre aceste forţe – simţind elementele care nu intră în imaginea noastră actuală a realităţii, adicǎ ceea ce este ascuns de noi – ne-am şti trecutul, prezentul şi viitorul. Am şti la ce sǎ ne aşteptǎm în continuare şi cum să evitǎm greşelile. Am înţelege cum sǎ relaţionǎm cu tot, adicǎ noi înşine şi toţi ceilalţi din jurul nostru, în scopul de a ne simţi bine.

Cea mai mare problemă aparent pentru fiecare dintre noi este că nu putem vedea imaginea completă a realităţii sau toate legile care guvernează lumea în care trăim. Noi vedem doar o parte mică din imaginea de ansamblu şi de aceea nu avem nicio idee de ce suntem conectaţi cu anumite persoane, sau pentru ce intrǎm în tot felul de situaţii. Nu avem nici instrumentele necesare pentru a vedea dincolo de ceea ce este drept în faţa noastra.

Soluţia

Fiecare schimbare din jurul nostru depinde de realitatea unei persoane. Trebuie să fim conştienţi de schimbările ce se întâmplă în jurul nostru şi să le răspundem în mod corespunzător. Sǎ gǎsim echilibrul care ne convine şi care se potriveşte fiecǎrui individ de pe pământ. Nu putem privi anumite situaţii şi sǎ le catalogǎm ca politice, naţionale, sociale, economice sau ecologice. Ce construieşte omul prin conexiunea cu ceilalţi pentru scopul comun este ceea ce aduce stabilitate şi determinǎ viitorul nostru.Prin urmare, fiecare dorinţǎ, act şi gând care sunt îndreptate cǎtre sistemul general vor aduce echilibru, stabilitate si prosperitate.Nu existǎ nici un singur lucru în lumea noastră care sǎ nu fie conectat şi derivat dintr-o singură sursă – echilibrul general potrivit legii om-naturǎ care e total dependent de globalizarea integralǎ şi de ceea ce suntem pe cale sǎ descoperim.

Tot ce ne-a mai rǎmas nouǎ de fǎcut este sǎ încercǎm sǎ aplicǎm legile globale ale naturii într-un mod clar şi eficace pentru fiecare individ de pe planetǎ.

http://ariresearch.org/

Scopul principal al unei şcoli din secolul 21 ar trebui să fie pregătirea tinerei generaţii pentru viaţa în lumea globală. Un copil ar trebui să înveţe cum să interpreteze corect ceea ce i se întâmplă zi de zi: de ce oamenii se comportǎ cu el la modul în care o fac şi care ce este modul corect de comportare faţǎ de ei, pentru a fi fericit? El trebuie să sǎ simtă când este liber şi când nu; ar trebui să se familiarizeze cu legile naturii care operează individual şi general şi sǎ înţeleagǎ unde ne conduc. Şi în sfârşit, în cadrul studiilor lor, copiii trebuie sǎ devinǎ conştienţi de structura lor interioara – de dorinţele lor, de caracteristicile lor şi de lucrurile care îi motivează în viaţă. Cel mai bun mod de a face acest lucru este prin încurajarea copiilor sǎ discute aceste aspecte între ei cât mai mult posibil şi sǎ formeze legături de prietenie şi încredere cu colegii lor.

O şcoală pentru înţelepciunea vieţii nu trebuie să includă “lecţii” în acelaşi mod cu cele cu care suntem familiarizaţi în ziua de azi. Profesorii aparent nici nu predau; în schimb, ei vorbesc cu copiii. Clasa supraaglomeratǎ, tabla şi guma de şters ar trebui să fie schimbate frecvent cu adunǎri în curtea şcolii, sub umbra unui copac înalt sau pe plajă. Ocaziile în care profesorul stǎ în faţǎ copiilor în spatele unui birou şi aceştia se uitǎ la el ca şi când ar fi o statuie, ar trebui sǎ fie cât mai rare în cadrul acestor studii. Totul ar trebui să implice discuţii şi conversaţii comune într-o atmosferă de egalitate şi respect reciproc.

Cum anume se desfǎşoarǎ aceste discuţii?

Chiar dacă discuţiile au loc în sala de clasă sau în natură, aşezarea ar trebui să fie într-un cerc, ca egali. Toatǎ lumea vede pe oricine altcineva, nu există nici un copil care stǎ în faţa clasei şi nici un copil care stă în spate. La fiecare lecţie, copiii schimbǎ locurile pentru a se cunoaşte reciproc şi pentru a se simţi confortabil cu prieteni diferiţi.

Fiecare grup de discuţii ar trebui să fie format din aproximativ 10 membri. Cu toate acestea, ar trebui să existe multe astfel de lecţii în timpul zilei, fiecare compusǎ dintr-un alt grup de studenţi, în scopul de a face procesul educaţional cât mai deschis şi mai dinamic cu putinţǎ. Copiii în şcoalǎ nu ar trebui sǎ fie împǎrţiţi pe nivele sau clase. Dimpotrivă, noi trebuie să le arǎtǎm că întreaga şcoală este de fapt un singur organism, în care nu există limite şi în care totul este deschis pentru toată lumea. O împǎrţire rigidǎ în grupuri poate fi deosebit de dǎunǎtoare pentru încrederea în sine a copiilor – ei se vor obişnui cu un anumit grup mai mult decât cu patul sau camera lor de acasǎ, iar ulterior vor avea probleme sǎ se detaşeze de senzaţia de apartenenţǎ pe care au dezvoltat-o şi vor fi neîncrezǎtori în alte grupuri. Ca urmare, o dependenţǎ creatǎ într-un astfel de cadru nu dispare nici dupǎ ce copilul va creşte.

De ce este nevoie de atâtea discuţii?

Discuţiile permit copilului sǎ-şi exploreze propria lumea şi înclinaţiile, să găsească modalităţi de a se controla şi învaţǎ cum să se exprime în mod corespunzător pe sine şi sǎ comunice cu alţi copii. Atunci când o problemă este abordată, copiii se ajutǎ reciproc sǎ ajungǎ la o soluţie comună şi se poate vedea modul în care aceştia avanseazǎ, ca urmare a sprijinului reciproc dintre ei. Formatul discuţiei permite fiecǎrui copil să se exprime în felul său propriu – toată lumea răspunde la ceea ce a fost pus în discuţie, spune cum se simte sau chiar scrie câteva fraze ori creează un desen care descrie subiectul abordat.

În scopul de a-i ajuta pe copii sǎ scoatǎ la ivealǎ ce e mai bun în ei, îi pregǎtim pentru astfel de conversaţii în avans. Li se spune subiectul lecţiei dinainte, astfel încât aceştia vor avea timp să se gândească la ceea ce vor să spună. Pentru a-i ajuta cu asta, este bine sǎ se programeze un timp independent pentru studenţi în timpul zilei. Apoi, în fiecare zi, fiecare student este responsabil pentru pregătirea unei scurte treceri în revistă a subiectului ce va fi abordat şi punerea laolaltǎ a întrebǎrilor pentru discuţia comunǎ cu prietenii. Astfel, copiii vor învăţa treptat să se exprime în faţa unui auditoriu, să pledeze şi sǎ acuze, de fapt, să joace toate rolurile de care avem nevoie pentru a ne simţi ca o parte a societăţii.

E nevoie ca un subiect nou sǎ fie discutat în fiecare lecţie?

Nu este necesar sǎ epuizǎm fiecare subiect într-o singurǎ lecţie. Uneori merită să continuǎm subiectul altǎdatǎ şi într-o lecţie diferitǎ. Noi trebuie să ştim că un program istovitor, care necesită rezolvarea unui număr pre-determinat de probleme într-un termen limitat, de fapt conduce copilul spre fuga de responsabilitate şi să aştepte cu nerăbdare sfârşitul lecţiei. În schimb, în cazul în care copiii înţeleg că problema nu dispare la sfârşitul lecţiei, vor simţi cǎ iau parte la un proces general numit “viaţă” şi că nu pot fugi de problemele care apar de-a lungul acestuia. Ei trebuie să le rezolve la un moment dat.

Este foarte important sǎ se filmeze conversaţia în care îndrumǎtorii şi copiii se poartǎ cum trebuie pentru a permite întregii clase sǎ vizioneze lecţia ulterior şi sǎ înveţe din ea. Cum s-a desfǎşurat discuţia? În ce fel au colaborat unul cu altul? S-au exprimat în mod corespunzător şi s-au înţelese unul pe altul? În acest fel, copiii vor putea să profite la maximum de lecţie.

În plus, aceasta permite copiilor să se întoarcă oricând la vechile înregistrări şi pot astfel verifica dacă atitudinea lor faţă de subiectul respectiv s-a schimbat. Se pot arǎta copiilor înregistrǎri vechi de o lunǎ sau douǎ, sau chiar de doi-trei ani, pentru a vedea modul în care aceştia au răspuns – nu pentru a-i face de râs, ci mai degrabă să le demonstreze procesul natural de dezvoltare din care fac parte şi sǎ le permitǎ sǎ se observe pe ei înşişi din afarǎ, având o perspectivǎ completǎ.