“Educaţia este ceea ce rămâne după ce cineva a uitat tot ceea ce a învăţat în şcoală.” (Albert Einstein).
Şcolile de astăzi nu se angajeazǎ în lǎmuriri reale, fundamentale. În schimb, şcolile de astăzi oferǎ copiilor instrumentele necesare pentru admitere la facultate, în timp ce îi forţeazǎ sǎ memoreze cantitǎţi uriaşe de material. Marile edificǎri utile şi râvnite pe care ni le promitea cândva sistemul nostru de învǎţǎmânt sunt acum aproape inexistente.
Esenţa edificării ne cere să învǎţǎm un copil cum să fie cu adevărat om, cum să facă faţă vieţii, cum să reuşească şi cel mai important, cum să fie cu adevărat fericit. Cel mai amplu sondaj realizat pe elevi “Ce gândesc elevii”, publicat în noiembrie 2008 de către firma de cercetare americanǎ Pearson şi Institutul Quagila, a stabilit că doar o treime dintre elevii din Statele Unite cred că lecţiile de la şcoală îi ajutǎ să înţeleagă şi sǎ-şi îmbunǎtǎţeascǎ viaţa de zi cu zi.
Poate acesta este motivul pentru care copiii nu relaţioneazǎ bine cu ceea ce învaţă la şcoală şi vin aici aşteptând mai mult sfârşitul cursurilor, mai degrabă decât sǎ anticipeze cu nerabdare urmǎtoarea aventurǎ a noilor cunoştinţe. Asta este treaba cu copiii noştri: sunt mult mai dezvoltaţi decât generaţiile anterioare. Copiii noştri astăzi trǎiesc şi aspirǎ într-o lume globală, în timp ce noi încercăm să le inducem forţat o stare de spirit care a dominat generaţiiler noastre trecute într-o lume a separatismului.
Deccât sǎ continuǎm această constrângere pentru a păstra modele educaţionale învechite, sistemele noastre de învăţământ trebuie să schimbe cursul în scopul de a ajuta copiii să dobândească abilităţile sociale necesare pentru a depăşi îndepǎrtarea, suspiciunea şi neîncrederea care abundă în societatea de astăzi.
Acest lucru nu înseamnă că noi ar trebui să încetǎm sǎ le furnizǎm copiilor cunoştinţele necesare, ci că lecţiile trebuie să devină o parte a unui program complet al cărui obiectiv este de a-i ajuta pe copii să înţeleagă cum sǎ utilizeze cunoştinţe în beneficiul lor odatǎ ce au ieşit din sala de clasă .
De exemplu: Pentru a face un obiect cum ar fi biologia cât mai aplicabilǎ în lumea integralǎ de astǎzi, o putem folosi pentru a ilustra şi a explica interdependenţa dintre celulele unui organism sau al oricǎrui sistem natural, legând aceste sisteme naturale de societatea umanǎ de astăzi şi comparând cunoştinţele acumulate de la Natura cu constructele sociale din lumea noastră. Într-un subiect cum ar fi istoria, putem arăta modul în care ego-ul uman ne-a determinat pozitiv spre mari realizări şi dezvoltarea de tehnologii interesante şi totuşi abuzurile determinate de ego-ul omului sunt cauza războaielor şi a tragediilor care s-au abătut asupra noastrǎ de-a lungul istoriei.
Prin intermediul geografiei, putem discuta despre globalizare şi putem prezenta legăturile complexe şi vaste între ţări. Prin prezentarea subiectelor în acest mod prin care demonstrǎm clar lumea noastră globalizată, copiii vor înţelege cu uşurinţă că toţi suntem complet interdependenţi şi că această interdependenţă este un rezultat pozitiv evolutiv care decurge direct din legile Naturii. În ceea ce priveşte orele populare de sport, putem utiliza conceptele găsite în jocurile de echipǎ pentru a oferi copiilor înţelegerea profundă a avantajelor cooperării şi a lucrului în echipă, care să ilustreze şi mai mult aspectele pozitive şi distractive ale interdependenţei noastre reciproce.
Alături de aceste măsuri, îţi sugerez sǎ adaugi programei şcolare câteva ore pe săptămână care sǎ cuprindǎ subiectul ce îi intereseazǎ cel mai mult pe studenţi: ei înşişi. Acestea vor include rǎspunsuri la întrebǎri comune cum ar fi “De ce trebuie sǎ merg la şcoalǎ?”Acest lucru vǎ va ajuta sǎ-i explicaţi copilului structura sa emoţionalǎ – sursa poftelor sale şi impulsurile care apar în el. Avem nevoie să-i învǎţǎm cum să depăşească ego-ul care există în toată lumea şi ne separă şi avem nevoie să dedicǎm o cantitate semnificativǎ de timp pentru a ne concentra pe conflictele interioare ale copiilor.
În mod evident, tot acest proces trebuie să includă jocuri ample, clipuri video şi toate tipurile de exemple. În plus, acesta trebuie să corespundă ritmului şi nivelului intelectual al copiilor secolului 21. În afară de subiectele obişnuite, şcolile ar trebui să includă pregătire practică în subiectele care îi intereseazǎ cu adevărat pe copii: internet, muzicǎ, fotografie, cinema, scris, graficǎ, etc.
O Familie
Şi totuşi, este ceva mult mai esenţial care trebuie schimbat în sistemul de învăţământ de astăzi. În prezent, sistemul încurajează elevii să reuşească singuri şi sǎ concureze împotriva altora. Această metodologie îi provoacă pe elevi să-şi doreascǎ nu doar succesul lor ci şi eşecul colegilor. Această abordare, înrădăcinatǎ în ei încǎ din copilarie, este direct responsabilǎ pentru (printre altele) criza financiarǎ pe care o întâmpinǎm în prezent şi îi va însoţi pentru tot restul vieţii lor.
Pentru a creşte o generaţie cu un comportament care se potriveşte cu sistemele integrante ale Naturii, sala de clasă trebuie să fie transformatǎ într-o mini-societate, în care fiecare elev se simte şi înţelege profitul lui din contribţia sa la succesul întregii societăţi (de exemplu sala de clasă). Într-o clasă se vor da teme şi exerciţii colective şi fiecǎrui elev i se va permite să contribuie la tema care i se potriveşte cel mai bine abilitǎţilor sale naturale şi încurajându-i astfel exprimarea personalǎ. Astfel, elevii vor recunoaşte şi vor simţi că au un rol deosebit şi o datorie în succesul global. Clasa va deveni o mică familie în care toată lumea se simte în mod natural conectat şi interdependent.
Înţelepciunea educatorului constă în abilitatea de a transforma clasa într-o societate a copiilor care îi influenţeazǎ continuu şi pozitiv pe fiecare dintre membrii săi, în timp ce educatorul rămâne “în fundal”, ca un ghid. O astfel de abordare a educaţiei va face educatorul mult mai semnificativ în ochii copiilor, nu prin control sau dominare, ci datorită înţelepciunii şi a deprinderilor de viaţă pe care el sau ea le oferă, ceea ce face ca înţelegerea copiilor asupra realitǎţii sǎ fie adevǎratǎ.




















