.

.

Inainte de a clarifica istoria Kabalei, o stiinta despre care s-a scris atat de mult, am gasit necesar, mai intai sa clarific esenta acestei stiinte: pe care putini o cunosc, dupa parerea mea. Si, bineinteles, nu e posibil a discuta istoria unui lucru, inainte de a-i cunoaste esenta insasi.

Desi aceasta cunoastere este mai profunda si mai larga decat marea, totusi ma voi stradui din toata puterea si cu toate cunostintele pe care mi le-am insusit in aceasta profesie, sa o clarific si sa o iluminez de la izvoare si in toate aspectele ei. Astfel incat sa satisfaca orice suflet, care sa traga concluzii corecte, in ce anume consta Kabbalah, intr-adevar. Astfel incat sa nu ramana loc cititorilor, de confuzii, precum se obisnuieste in timpul unui astfel de studiu.

DESPRE CE SCRIE KABBALAH? sau CU CE SE OCUPA ACEASTA STIINTA?

Aceasta intrebare preocupa, bineinteles, orice fiinta ganditoare.

Ca sa raspund intr-un mod satisfacator la aceasta intrebare, voi da o definitie fidela si conservatoare:

Stiinta Kabbalah reprezinta o secventa a radacinilor, care se desfasoara intr-o ordine de cauza-efect cu legi fixe si care se reunesc si tintesc spre un scop unic si sublim, imprimat sub numele de revelarea Divinitatii Sale, creatiilor Lui, in lumea aceasta.

Si aici ne folosim de notiunile de obstesc-sau general si individual.

Obstesc: Adica, intreaga omenire, care este obligata, in mod absolut, sa ajunga pana la urma la culmea dezvoltarii spirituale, descrisa in cuvintele: caci se umpluse tara de cunoasterea Creatorului, precum apele se revarsa in mare. Si nu se vor mai invata unii pe altii, tovarasi si frati, spunand, cunoasteti-L pe Creator, fiindca Ma vor sti cu totii, cu mic cu mare. Si nu vor mai fi ascunsi invatatorii tai, iar ochii tai vor vedea pe invatatorii tai – moreh-invatator, lumina.

Individual: Insemnand ca, inainte ca omenirea, in totalitatea ei, sa ajunga la perfectiune, in fiecare generatie ajung la aceasta unii indivizi dotati, acestea fiind persoanele care ating intr-o anumita intensitate revelarea Divinitatii. Acestia sunt Profetii si cei care apartin Divinitatii. Precum au spus Inteleptii: Nu este generatie in care sa nu existe cei asemenea lui Abraham si Iacob. Ca dovada, in fiecare generatie are loc revelarea Divinitatii Sale, dupa cum spun hazal-inteleptii care sunt autorizati a sti aceasta si care ne sunt devotati noua.

.

MULTITUDINEA DE PARTZUFIM-FETZE, SFIROT-LUMINI(enumerari) SI OLAMOT-LUMI

Dar, dupa cele spuse mai sus, s-a pus intrebarea: care este importanta acestei multitudini de partzufim, sfirot si legaturile efemere dintre ele, care umplu cartile de studiu de kabbalah, din moment ce aceasta Stiinta nu are decat un rol unic, special, clar?

Intr-adevar, daca vei contempla corpul unei mici vietati, al carei unic rol este doar acela de a se hrani pe sine insasi pentru a supravietui ceva timp – destul ca sa apuce sa se reproduca, spre a-si perpetua specia – vei descoperi in ea o constructie complicata, formata din mii si mii de fibre si tendoane, precum sustin fiziologii si anatomistii. Si alte mii si mii se afla acolo, unde ochiul omului nu a patruns deocamdata. Si de aici poti trage concluzia cate mii de ansamble, de infaptuiri si de canale sunt necesare pentru a inventa si a dezvalui acel scop sublim.

.

DOUA ARANJAMENTE: DINSPRE SUPERIOR INSPRE INFERIOR SI DE LA INFERIOR CATRE SUPERIOR – MIILAH LETATAH UMITATAH LEILAH

In general aceasta stiinta se imparte in doua ordini sau directii, care sunt paralele si se aseamana ca doua picaturi de apa si nu difera intre ele, doar ca prima coboara de la superior la inferior, pana in lumea aceasta, iar al doilea sistem incepe in aceasta lume si traverseaza in sens opus, exact aceleasi drumuri, trecand si prin aceleasi componente, care au fost imprimate de la radacina lor in timpul aparitiei si a revelarii lor, de sus in jos.

Si iata, primul sistem e denumit: ordinea desfasurarii Lumilor, Fetzelor si a Luminilor – Olamot, Partzufim, Sfirot – cu tot ceea ce cuprind ele, fie permanent, fie efemer, iar cel de-al doilea aranjament este numit: Revelarile sau Treptele Profetiei si Anima Divina.

Iar omul care are parte de aceasta invitatie este obligat sa paseasca pe aceleasi carari si trasee spre a atinge fiecare amanunt si treapta, incetul cu incetul, in conformitate cu exact aceleasi legi, conform carora au fost imprimate, din momentul emanarii lor, de sus in jos.

Caci revelarea Divinitatii nu se infaptuieste toata dintr-odata, ci continua sa apara in decursul unei anumite perioade, in functie de sublimizarea acelui om, pana ce ii vor fi revelate toate acele trepte de sus in jos. Ele fiind aranjate si atinse unul dupa altul si fiind unul superior celuilalt, urmand modelul treptelor scarii, acest sistem poarta astfel, numele de Madregot-Trepte.

DENUMIRI ABSTRACTE

Multi considera ca toate cuvintele si denumirile care apar in Stiinta Kabbalah sunt notiuni abstracte. Aceasta, datorita faptului ca obiectul ei este Divinitatea si Spiritualitatea, care sunt deasupra spatiului si al timpului si unde nici imaginatia nu domneste. Si de aceea vor decide ca tot ceea ce trateaza subiecte din aceasta categorie, desigur, constituie doar denumiri abstracte, sau si mai sublime, fiind lipsite total, de la origine, de elemente imaginare.

Insa nu acesta este adevarul, ci, dimpotriva: Kabbalah se foloseste de notiuni, ori definitii, numai cu continut real si concret. Si aceasta constituie o lege de fier pentru toti inteleptii Kabalei: tot ceea ce nu vom realiza noi, nu vom defini prin nume sau vreun cuvant. Si aici trebuie sa sa stii: cuvantul Realizare-Hasagah are intelesul de Supremul Grad de Intelegere.

Adica, inainte de a clarifica un fapt in ochii nostri, intr-un mod absolut, ca si cum l-am avea prins in mana, kabalistii nu-l definesc ca hasagah-realizare, ci prin alte denumiri, ca de exemplu intelegere, cunoastere, etc.

REALISMUL IN STIINTA KABBALAH

Chiar si in realitatea materiala, expusa simturilor noastre, exista lucruri concrete, desi nu concepem si nu ne imaginam care este esenta lor. Ca de exemplu electricitatea si magnetismul, denumite fluidum.

Cu toate acestea, cine ar spune ca aceste denumiri nu ar fi concrete, in timp ce ne este cunoscuta actiunea lor, intr-un mod cu totul satisfacator si ne este absolut indiferenta, insasi esenta lor, ca de exemplu natura electricitatii.

Iar aceasta notiune ne este atat de apropiata si de concreta, nu mai putin decat daca am cuprinde-o cu totul in simturi. Intr-atat, incat, toti copiii sunt familiarizati cu aceasta denumire de electricitate, precum le sunt cunoscute denumirile de paine, zahar, etc.

Si, mai mult, daca vei dori sa aprofundezi obiectul studiului, ti-as spune in general , ca, asa cum nu atingem esenta insasi a Creatorului, absolut deloc, nu avem nici o idee, despre care ar fi esenta fiecarei creatii ale Sale. Nici chiar a obiectelor pe care le pipaim cu propriile maini.

Astfel incat, toata cunoasterea noastra, cu prietenii nostri si apropiatii nostri, in lumea materiala, cea din fata noastra, nu este mai mult decat o cunoastere a actiunilor, care se nasc in urma contactului dintre simturile noastre si acestea. Iar aceste actiuni ne satisfac perfect, desi ignoram cu totul esenta insasi a obiectului. Si, mai mult, chiar in ce priveste esenta persoanei tale, nu ai nici o idee si realizare. Si tot ce stii despre propria ta esenta este doar o secventa de actiuni care decurg din esenta ta.

Si de-acum, vei intelege cu usurinta, ca toate denumirile si conceptele care se afla in manualele de Kabbalah sunt si ele reale si concrete, cu toate ca nu realizam deloc subiectul studiat, pentru ca cei care studiaza sunt total satisfacuti de cunoasterea deplina a perfectiunii finale, care este tot o cunoastere a faptelor care sunt produse si se nasc prin interactiunea dintre Lumina Superioara si persoanele care o ating.

Insa aceasta este cunoasterea cu totul satisfacatoare, fiindca aceasta este regula: Tot ceea ce emana de la Providenta Divina – Hashgahah, ca sa ajunga la realitate, la natura creatiei, iata, contine un fel de satisfactie absoluta; precum nu-si va dori omul, niciodata, un al saselea deget la mana, fiindu-i de ajuns, in mod perfect, cele cinci.

NOTIUNILE SI DENUMIRILE MATERIALE IN CARTILE DE STUDIU KABBALAH

Intr-adevar, este bine inteles, fiecarui om cu logica, faptul ca unde este vorba de spiritualitate, si cu atat mai mult, de Divinitate, nu avem in acel loc cuvinte si litere sa le exprimam. Tot tezaurul de cuvinte care ne sta la dispozitie, nu reprezinta decat litere, semne, ale fanteziei si simturilor. Si cum ne putem servi de ele, acolo unde nu au loc, defel, nici fantezii, nici simturi?

Si chiar daca vom lua ca exemplu cuvantul cel mai subtil, ce se poate concepe in aceste domenii, adica expresia Or Elion-Lumina Superioara, sau Or pashut-Lumina simpla, chiar si acestea sunt inchipuite si imprumutate de la lumina soarelui sau lumina lumanarii, sau lumina satisfactiei pe care o simtim cand suntem eliberati de vreo indoiala, printr-o descoperire noua. Si cum se poate sa ne folosim de aceste cuvinte, in domeniul Spiritualitatii si pe drumurile Divine? Ele nu vor oferi cititorilor decat lucruri vane si neadevarate. Si cu atat mai mult, unde e nevoie sa descoperim prin acele cuvinte ratiunea privind evaluarea care se obisnuieste in cercetarile acestei stiinte, chiar si aici, inteleptul, omul de stiinta este obligat sa se foloseasca cu precizie severa de definitii absolute, in fata cititorilor. Si daca inteleptul va esua, chiar numai cu un cuvant nelalocul lui, iata ca va cauza prin aceasta, confuzii pentru cititor si ei nu vor intelege deloc, ce se spune in context, inaintea cuvantului, sau dupa, si tot ce are legatura cu acel cuvant, cum prea bine stie orice cititor al manualelor de Kabbalah. Asadar intreaba-te, cum se poate ca invatatii Kabalei sa se foloseasca de expresii mincinoase si sa explice prin ele legaturi ale Stiintei? Se stie ca nu exista nici o definitie prin denumiri neadevarate, fiindca minciuna are picioare scurte si nu are stabilitate.

Intr-adevar, aici e nevoie sa faci cunostinta cu legea Radacina si Ramura, care se refera la relatiile dintre Lumi.

LEGEA RADACINA – RAMURA

Invatatii Kabalisti au descoperit ca cele patru Lumi cunoscute prin numele: ATZILUT-EMANATIE,NOBLETE; BERIA-CREAREA; YETZIRA-PROCREAREA si ASSIYA-FACEREA, incepand cu Lumea dintai, cea Superioara , denumita ATZILUT, pana la lumea aceasta, materiala, denumita ASSIYA, au forma cu totul asemanatoare una cu alta, in toate faptele si obiectele din ele. Adica toata realitatea si faptele din prima Lume, toate acestea, se afla si in Lumea a doua, dedesubtul ei, fara vreo schimbare. Si tot astfel, in toate celelalte Lumi care urmeaza dupa ea, pana la aceasta lume, cea palpabila.

Si nu este nici o deosebire intre ele, decat doar, distinctia gradului privind materialul din care sunt facute amanuntele realitatii din fiecare Lume. Iar materialul articolelor sau a particularitatilor din realitatea care se afla in prima Lume, cea mai de Sus este un material mai cristalin, mai pur, decat cel din Lumile inferioare.

Si materia amanuntelor realitatii din cea de-a doua Lume este mai grosolana decat cea din prima Lume, dar mai pura fata de tot ceea ce ii este inferior ca gradatie. Si asa mai departe, pana in lumea aceasta care ne inconjoara. Si materialul amanuntelor realitatii din aceasta lume este mai grosolan si mai intunecat decat cel din toate Lumile anterioare ei. Insa Formele amanuntelor realitatii – si, de asemenea, tot ce se petrece in ea – sunt echivalente in fiecare Lume si Lume, atat in cantitate, cat si in calitate, fara schimbare.

Si se pot exemplifica cele de mai sus prin stampila si semnul lasat de stampila, sau stampilat – adica toate amanuntele care se afla in stampila, pana la cel mai mic amanunt sunt trecute pe obiectul stampilat. In acest fel se petrec lucrurile in fiecare Lume, imprimandu-i-se Lumea superioara ei, ca prin stampilare. Astfel toate formele care se gasesc in Lumea superioara, prin cantitatea si calitatea lor, vin copiate pe deplin si trecute in Lumea inferioara ei.

Astfel incat nu este vreun lucru sau fapt in vreuna dintre Lumi, care sa nu aiba exemplul sau in Lumea superioara ei, in mod identic, ca doua picaturi de apa. Si sunt denumite RADACINA SI RAMURA – SHORESH veANAF.

Adica, acel amanunt care se afla in Lumea inferioara se considera ca fiind RAMURA exemplului sau, care se afla, neclintit in Lumea superioara, deci amanuntul de aici este ca si imprimat in Lumea inferioara ei.

Si la aceasta s-au referit Inteleptii care au scris: Nu exista fir de iarba care sa nu fi avut norocul si ‘politistul’ lui de Sus, care sa-l bata (atentioneze) si sa-i dicteze: ‘creste!’ Si anume, Radacina sau Norocul il obliga sa creasca si sa devina prin cantitate si calitate ceea ce era predeterminat, ca si in exemplul cu stampila, de mai sus. Aceasta este legea Radacinii si a Ramurii, care actioneaza in toate amanuntele din existenta si in toate faptele realitatii, in fiecare Lume, respectiv Lumii superioare ei, acolo, fiindu-i Radacina celui de jos, si Originea.

LIMBAJUL FOLOSIT DE MEKUBALIM-INTELEPTI ESTE LIMBAJUL RAMURILOR

Precum ne invata aceste Ramuri despre Radacinile lor, care le stau ca exemplu in Lumea Superioara, in mod obligatoriu – pentru ca nu este nimic in Lumea inferioara care sa nu fi provenit din cea superioara ei – si Radacina din Lumea superioara isi obliga Ramura din Lumea inferioara ei, sa-si exprime toata forma si continutul, precum se exprima in fraza: norocul din Lumea de sus ce ii apartine ierbii din Lumea de jos, impinge acea iarba si o obliga sa creasca si sa devina ceea ce este. Astfel se poate conclude ca orice Ramura din aceasta lume descrie exact exemplul ei din Lumea Superioara.

Si astfel si-au gasit kabalistii un tezaur de cuvinte editate si definite intre ei, multumitoare intru totul a le servi ca limbaj de comunicare intre ei, minunat pentru a discuta intre ei despre Radacinile Spirituale din Lumile Superioare, adica, numai amintindu-si unul altuia despre Ramura palpabila care exista in aceasta lume, care este bine definitea simturilor materiale.

Ascultand, cei intelepti cuprind cu intelegerea lor Radacina cea superioara spre care indica Ramura aceasta materiala, care este determinata de catre Radacina ei.

Astfel incat toate amanuntele realitatilor Emanatiei, palpabile si toate faptele din ele le-au devenit ca niste cuvinte si denumiri definite si absolute, care indica spre Radacinile inalte, superioare, spirituale. Si, cu toate ca in zona spiritualului nu exista cuvinte pentru a-l exprima – fiind mai presus de orice imaginatie – cu toate acestea devine palpabila. Notiunile lumilor Superioare si-au castigat astfel dreptul de a fi exprimate prin ramurile lor, care sunt aranjate conform simturilor noastre, in lumea aceasta, care este toata caracterizata prin limbajul vorbit de inteleptii Kabalei, prin care isi dezvaluie realizarile spirituale unul altuia si din generatie in generatie, atat oral, cat si prin scris. Si se inteleg intre ei intr-un mod absolut satisfacator, cu toata precizia necesara disputei in cercetarea acestei Stiinte. Adica prin definitii precise, fara urma de eroare. Fiindca fiecare ramura isi are definitia ei naturala, absolut particulara ei. Iar aceasta limba a Ramurilor a Stiintei Kabbalah e mai potrivita pentru a explica prin ea conceptele acestei Stiinte, decat toate limbile cu care suntem obisnuiti, care s-au stricat in decursul timpului, in gura publicului, cuvintele pierzand intelesul lor precis. In contrast, limba Ramurilor nu se schimba niciodata si niciodata nu li se va intampla cititorilor si ascultatorilor sa greseasca in a intelege cuvintele ce le sunt prezentate, definitiile naturii fiind absolute, conform legii de netrecut!

TRANSMITEREA DIN GURA UNUI MEKUBAL CARE STIE, CELUI CARE PRIMESTE SI INTELEGE

Astfel a scris Rambam, in Prefata la Interpretarea Tora: Iar eu ma oblig prin contract fidel, oricarui cititor al acestei carti, ca voi aduce aluzii spre tainele Torei, care nu vor fi intelese decat de catre cei care sunt mekubalim si capabili a intelege. Si in acelasi fel a scris si Haim Vital – Ari, in Prefata sa la cartea Etz Haim-Arborele vietii si la fel au scris si alti Hazal-intelepti: Sa nu inveti decat pe cel care deja intelege ceea ce ii explici.

Iata, cuvintele lor sunt clare, ele spun ca nu e voie sa inveti decat din gura Inteleptului – Mekubal Haham. Insa care este explicatia la pretentia ca si studentul sa fie deja invatat si sa inteleaga el insusi?

Si daca nu este astfel, chiar de-ar fi cel mai Tzadik-Drept din lume, chiar si pe el este interzis de a-l invata. Dar daca este deja intelept, care mai e nevoia lui de a invata de la altii? In cele scrise mai sus vei intelege vorbele cu usurinta, deoarece limbajul nostru obisnuit nu ne ajuta prin nimic sa intelegem nici o vorba din chestiunile Spirituale, Divine, care sunt mai presus de loc si de timp – de toate cele inchipuite. Insa exista pentru aceasta un limbaj special destinat anume pentru aceasta, care este Limbajul Ramurilor, denumita astfel, pentru ca ne invata despre Radacinile Superioare.

Insa aceast limbaj, desi e foarte potrivit rolului lui de a se discuta prin el cercetarea stiintei, mai mult decat alte limbaje, totusi asta este valababil doar daca si ascultatorul este invatat; adica stie si intelege relatia dintre Radacini si Ramuri. Fiindca aceasta relatie nu se clarifica deloc, de jos in sus – de la Ramuri nu putem invata despre Radacinile lor Superioare. Dimpotriva, de la cel Superior vom invata pe cel de jos, adica la inceput este necesar sa realizam esenta Radacinilor Superioare, asa cum sunt ele in Spiritualitate, deasupra oricarei imaginatii, cu intelesul lor exact, pur. Si dupa ce atinge intelesul Radacinilor Superioare, fiind intelept el insusi – midato, atunci este capabil sa contemple Ramurile, palpabile din aceasta lume si sa afle care este relatia fiecarei Ramuri din aceasta lume cu propria sa Radacina din Lumea Superioara, in organizarea sa, in cantitatea si calitatea sa.

Si dupa ce intelege si stie bine toate acestea, abia atunci va gasi o limba comuna intre el si rav-ul sau, instructorul, invatatorul sau. Adica Limba Ramurilor prin care va fi capabil mekubalul sau, a-i inmana toate cercetarile aceste Stiinte, tot ce se petrece in Lumile Spirituale, Divine, Superioare – atat cele preluate de la invatatorii sai, cat si cunostintele adaugate prin cercetarea proprie – fiindca au de-acum limbaj comun si se inteleg unul pe celalalt.

Insa, atat timp cat elevul nu este el insusi intelept, ca sa inteleaga singur acesta limba, adica semnificatia Ramurilor in raport cu Radacinile lor, se-ntelege de la sine ca nici rav-ul sau nu este in stare sa-i explice nici macar o vorba din aceasta stiinta spirituala-ruhanit. Si cu atat mai putin sa negocieze cu el in ce priveste cercetarile din aceasta Stiinta, neavand aceeasi limba de comunicare. Si raman de parca ar fi muti.

Asadar, in nici un caz nu se predau faptele Divine, adica Stiinta Kabbalah, decat celui care este intelept deja, el insusi.

Si ne putem intreba, de asemenea: de unde a invatat elevul intr-atat ca sa inteleaga interactiunea dintre Ramura si Radacina, din perceperea Radacinilor Superioare?

Iar raspunsul este: Degeaba se straduieste ADAM-OMUL, ci doar ajutorul Divin ii este NECESAR!!

Cel care ajunge sa-I fie pe plac Divinitatii va cuprinde Intelepciune, Intelegere, Cunoastere – Hochma, Bina, Daat si va ajunge la realizarea Divinului. Iar in aceasta nu-ti poate veni in ajutor, deloc, o fiinta in carne si oase!

Intr-adevar, dupa ce i-a devenit drag Divinitatii si a ajuns sa O realizeze, abia atunci este pregatit sa vina si sa preia din imensitatea Stiintei Kabbalah si doar atunci, din gura unui Intelept-Mekubal, haham, avand deja o limba comuna cu acesta.

DENUMIRI STRAINE SPIRITULUI OMENESC

Clarificand cele de mai sus vei intelege, cititorule, de ce se afla in cartile de Kabbalah expresii si denumiri straine de tot spiriritul omului. Iar acestea sunt frecvente in manualele de studiu Kabbalah, care sunt : Cartea Zohar, Corectarile si cartile lui Ha Ari, Ha Arizal.

Si acestea sunt uimitoare; de ce oare au decis acesti intelepti sa se foloseasca de astfel de expresii inferioare pentru descrierea acestor idei atat de sublime, divine ?

Insa dupa ce ai asimilat informatiile de mai sus vei intelege intr-adevar faptul acesta. Caci, se-ntelege ca nu se poate folosi nici o alta limba din lume, spre a explica aceasta Stiinta, decat numai prin limba specifica ei, care este Limba Ramurilor, dupa cum este raportata fata de Radacinile Superioare.

Astfel se intelege de la sine, ca nu poate fi abandonata nicio ramura sau vreo derivatie a unei Ramuri, din cauza inferioritatii sau degradarii sale, si sa fie omisa din expresiile dorite, necesare in acel context, neexistand nici o alta Ramura pe care sa o putem folosi in locul acesteia.

Caci, precum nu sunt doua fire de par care sa provina dintr-o singura origine, tot asa nu avem doua Ramuri care sa se refere la o singura Radacina!

Astfel, daca vom omite vreun fapt si nu-l vom folosi, se va omite acel concept spiritual pe care il reprezinta in Lumea Spirituala. Fiindca nu avem o alta expresie in locul ei, care sa exprime acea Radacina Superioara; si poate sa dauneze intregii Stiinte, cu tot ceea ce cuprinde, facand sa lipseasca una dintre inelele lantului Stiintei, in totalitatea ei – inel care se refera la acel concept.

Deci gasim ca dauneaza intregii Stiinte. Nu exista pe lume inca o Stiinta precum este Stiinta Kabbalah, in care sa fie o astfel de interdependenta intre fapte, organizate intr-un sistem de cauza si efect, depinzand unul de celalalt, de la un capat la altul, exact ca un lant lung. Astfel ca, disparandu-ne vreo informatie pe parcurs, ni s-a intunecat toata Stiinta. Fiind strans legate si interdependente, toate faptele devin o stransa Unitate. Si de acum, nu ne mai miram daca sunt folosite uneori expresii ciudate, dat fiind faptul ca nu ne este permisa libertatea de a schimba expresiile intre ele, a schimba bun cu rau sau rau cu bun, ci trebuie sa ne folosim totdeauna de exact acea Ramura sau fapta care indica cu degetul spre Radacina sa Superioara, cu toata intensitatea necesara acelui fapt. Si de asemenea, trebuie sa adauge amanunte descrierilor, pana ce ajunge sa defineasca in mod precis lucrurile spre intelegerea colegilor si cititorilor.