.
.
Suntem fericiti sa impartasim cu voi noutatile, sau mai bine zis schimbarile de la noi. Timpul trece, crestem, devenim adulti, ne urcam pe treapta urmatoare, toate acestea necesita schimbari. Asa incat coordonatorii au inceput sa schimbe programul. Ei au revizuit tot ce tine de structura, de modul in care decurg lectiile, exercitiile practice cu copiii, disciplina, activitati comune din afara programului si in general tot ce determina viata comunitatii copiilor. Desigur, primele schimbari au de-a face cu noi si prin noi vor fi transmise copiilor. De aceea nu a fost atat de important sa clarificam relatia noastra fata de ceea ce facem, sa ne verificam interior si sa ajungem la o hotarare, pentru a fi pregatiti sa urcam la nivelul urmator.
.
La o saptamana dupa intrunire a fost tinuta prima lectie cu copiii. Am revenit la impartirea copiilor in grupe de varsta, in timpul lectiilor de sambata si am inceput sa ascultam lectiile lui Tony Cosinec “Kabbalah Revelata” cu copiii mai mari, iar pentru cei mai mici am creat un program bazat pe un subiect similar cu cel studiat de cei mai mari. Am fost surprinsi si fericiti sa vedem cu cata atentie asculta lectiile copiii ambelor grupe, modul in care ei se implica in materie, intreaba si raspund! Lectia pentru grupul celor mai mari a fost pregatita de catre Iura Kaplunovichi si Richard Chan, care a intrat de curand in grupul de coordonatori ai programului pentru copii si care il ajuta cu mult succes pe Igal Zahavi, la predarea lectiilor Centrului de Studiu, in limba engleza. Serghei Dondish, Alexei Reznik si Lev Israilov s-au ingrijit de copiii mai mici. Nu a fost deloc usor, intrucat aveam de transmis esenta, in modul cel mai simplu si accesibil pentru aceste grupe de mici studenti. Echipa noastra a fost excelenta in indeplinirea misiunii! Le-au aratat copiilor un clip, au prezentat subiectul lectiei, dupa care au pus intrebari pentru a vedea daca materialul a fost bine inteles.
.
In toate actiunile noastre era ceva care ne unea pe toti intr-unul singur, o senzatie de preocupare comuna, daruire, iubire. Nu ne-am straduit “sa avem draptate” ci sa ne situam pe calea cea dreapta. Si prin aceasta grupul a fost unit.
.
Dupa recreatie ne-am adunat intr-una din salile de clasa, de asta data, cu totii impreuna pentru a continua sa scriem noul nostru cantec pentru copii, o chemare catre toti baietii si fetele de pe planeta noastra, ca sa ne auda si sa se trezeasca din visul, caruia ii spunem ‘realitatea noastra’. Dima Graziani ne-a acompaniat si ne-a ales melodia pentru cantecul care se nastea chiar aici, inaintea ochilor nostri si ale carui cuvinte le scriau copiii insisi, rand pe rand. Stiind ca acest cantec trebuie sa fie al lor, noi nu ne-am amestecat, oricat de mult am fi vrut sa ajutam, sa sugeram vreun cuvant sau rima. I-am lasat pe ei sa hotarasca.
.
Cuvintele nu pot descrie senzatia de fericire, unitate, recunostinta, apartenenta la ceva inalt, resimtita de toti cei prezenti. Ne simteam impreuna, copii si adulti, cu totii eram ca Unul singur!
.
Vrem sa credem ca acesta este abia inceputul si ca totul e inaintea noastra. Pentru moment, copiii din Toronto trimit tuturor un salut mare si inflacarat!
.
