De S. Amram
.

O poveste despre cultivarea Pomului Vietii

Un tanar copacel creste langa bloc, in dreptul casei noastre. Cand ma uit la el, ii spun: “Ar trebui sa cresti inalt si puternic, asa ca toata lumea din blocul noastru sa se poata bucura de umbra ta.”
In fiecare zi, iau o galeata si-o umplu cu apa, apoi o duc afara si ud pamantul din jurul pomisorului. Intr-o zi, in timp ce udam pomisorul, un tanar a venit la mine.
“Ce faci?” A intrebat el.
I-am explicat ca eu ajut pomisorul sa creasca.
“Dar nu uzi copacul, ci pamantul,” a exclamat baiatul surprins. “Daca vrei ca pomul sa bea, atunci ar trebui sa torni apa direct pe el!”
“Ca sa-l fac sa creasca, trebuie sa pun apa la radacinile pomului”, am raspuns.
“Dar nu poti sa vezi chiar si radacinile!”
“Asta-i adevarat – radacinile sunt ascunse in pamant, dar stiu ca sunt acolo. Am turnat apa in pamant, astfel incat apa poate ajunge la radacini. Daca ii hranim radacinile, copacul nostru va create mare si puternic, si atunci toata lumea din blocul nostru se va putea bucura de umbra sa. ”
Baiatul nu parea convins:
“Dar de unde stii ca sunt radacini in pamant? Nu poti nici macar sa le vezi, dar daca ceea ce spui este adevarat, atunci ele sunt cea mai importanta parte din copac! ”
“Exista carti de inţelepciune care ne vorbesc despre asta”, am raspuns.
Baiatul a plecat meditand la aceste noi informatii, iar mie, mi-a venit in minte o idee interesanta:
“Ce-ar fi daca si eu sunt la fel? Ce se intampla daca cel mai important lucru in viata mea este ascuns de mine, la fel ca radacinile acestui copac? ”
Ajuns acasa, m-am dus direct la bunicul meu. El a ascultat ideile mele si a zambit:
“Ai dreptate. La inceput, noi nu vedem sau nu simtim cel mai important lucru din viata noastra. Dar exista invatati care ne spun despre asta. Sunt numiti Kabbalisti, si in cartile lor, ei explica cum trebuie sa hranim radacinile vieţii noastre, astfel incat sa putem creste in mod corespunzator. ”
M-am gandit la ce a spus el, apoi am facut un desen si i l-am daruit bunicului.
* * * * * *