O poveste despre o tara magica, in care toata lumea vrea sa daruiasca.

Odata, in “Tara Opusului”, locuia un om, care avea o fantana. Cea mai mare dorinta a lui era de a da ceva de baut din fantana lui, la orice persoana care trecea pe acolo. Intr-o dimineata, proprietarul fantanii a vazut un calator, si i-a spus:
- Vad ca esti foarte obosit si toropit de caldura. Esti binevenit sa-ti potolesti setea din fantana mea.
Calatorul a raspuns:
- Sunt foarte insetat, intr-adevar, dar nu am timp acum. Am facut toate aceste linguri de lemn si trebuie sa gasesc pe cineva sa i le dau. Te rog, ajuta-ma sa gasesc pe cineva care are nevoie de lingurile mele de lemn, si apoi, voi bea apa din fantana ta.
Auzind toate aceste cuvinte, proprietarul fantanii a fugit la un restaurant din apropiere, unde, era sigur ca s-ar putea folosi o multime de linguri de lemn. In acel moment, proprietarul restaurantului era, ca de obicei in bucatarie, gatind una din excelentele lui meniuri. Voia sa fie gata mancarea, inainte ca primul oaspete sa fi sosit.
- Voi lua aceste linguri de lemn”, a spus bucatarul, proprietarului fantanii. Dar mai intai trebuie sa gasim o multime de oameni pe care sa-i servesc , pentru ca am pregatit o multime de mancaruri delicioase . Proprietarul fantanii a fugit imediat la un santier. Acolo a vazut o multime de oameni harnici, cu o enorma pofta de mancare.
- Munca voastra e atat de grea! le-a spus tuturor lucratorilor. Sigur, trebuie sa va fie foarte foame! Exista un mare restaurant in apropiere, unde puteti manca; Bucatarul a pregatit o multime de mancaruri delicioase.
- Da, ne e cam foame, dar mai avem inca suficienta putere de a lucra. Doresti sa-ti sapam inca o fantana?” au intrebat lucratorii.
Proprietarul fantanii acepta oferta muncitorilor de a-i construi o noua fantana, gandind ca i-ar folosi sa aiba mai multa apa potabila, ajutand astfel pe si mai multi trecatori.
Bucatarul fu de acord sa ia de la turisti lingurile de lemn, iar muncitorii acceptara sa manance la restaurantul bucatarului. Cand a auzit calatorul despre toate acestea, a acceptat sa bea ceva apa de la fantanar. Si astfel toată lumea traia atat de calma si in pace, in Tara “Opusului”.
Pana intr-o zi, cand un om invatat a venit in tara. Statea si gandea si nu-i venea sa-si creada ochilor.
Fantanarul a vrut sa-i dea niste apa, bucatarul a vrut sa-i dea ceva de mancare, muncitorii au vrut sa-i construiasca o casa, si multi turisti i-au oferit multe alte lucruri, cum ar fi linguri de lemn si alte obiecte, dar el i-a refuzat pe toti, pentru ca n-avea nimic de dat in schimb.
- Eu nu iau nimic de la oamenii buni, pana cand voi gasi o cale de a face viaţa mai usoara, a spus omul invatat. A stat, s-a gandit si s-a gandit …. si, in final, a gasit raspunsul. A decis sa inventeze bani. In loc de a lua unul de la altul, toata lumea va fi platita in monede de aur!
Deci, proprietarul fantanii va plati pe cei care au baut din fantana, si in scopul de a castiga bani, el va trebui sa roage muncitorii sa construiasca ceva pentru el. Muncitorii vor primi bani, atunci cand mananca la restaurant, bucatarul va lua ceva de la calatori si acestia il vor plati pentru asta.
Este posibil sa schimbam ordinea de curs, pentru ca principalul lucru este ca toata lumea, atunci cand primeste un castig – sa plateasca, altfel, nu ar fi in masura sa ofere si altora. Si, daca cineva plateste bani numai pentru a da, fara a lua nimic pentru sine, atunci el va fi adus in fata instantei si va fi judecat.

Deci, ei au hotarat sa caute un judecator si atunci cand l-au gasit, au vazut ca acesta era slab de foame, pentru ca nu avea nici o munca. Era sarac, pentru ca nu a avut ce manca in acele timpuri cand nu avea pe nimeni de judecat.
Dintr-odata, invatatuluiui i-a venit o idee stralucita. El a inteles foarte bine natura oamenilor care traiau in Tara “Opusului”. Acestia voiau doar sa dea…
Locuitorii din Tara de “Opusul” au fost inspirati de cuvintele invatatului: Deci, de atunci, nimeni nu ar avea grija numai de el insusi, in schimb toata lumea ar fi in masura sa ofere mult mai mult pentru nevoile celorlalti.
Asta a hotarat omul cel destept si a infiintat prima banca din Tara “Opusului”. Ţara “Opusului” a devenit o tara la fel ca toate celelalte tari din lume, acum ele au banci si institutii, impreuna cu fabrici, scoli , spitale, magazine, manageri, functionari, ingineri si profesori.
Exista doar o singura diferenţa intre Tara “Opusul” si toate celelalte tari: in Tara “Opusul” toti oamenii incearca sa ia mult mai putin pentru ei insisi, si sa dea mult mai mult pentru altii. Aceasta se datoreaza faptului ca in Tara “Opusul” toata lumea iubeste pe toata lumea si, prin urmare, toata lumea este fericita.
* * * * * *